Războiul în dialog dintre Simona Tache și Mihai Radu – cel mai bun remediu pentru nervii întinși la maxim ai mamelor

de / August 10th, 2016 / 548 vizualizari

Ați auzit de ‘mica adolescență’? Nu, nu sunt anii premergători adolescenței, ci minunata vârstă de 2 ani (plus minus câteva luni). Se ia una bucată tânăr îngeraș de 20 – 26 de luni, se condimentează bine cu tantrumuri și frustrări, se adaugă un sos de sfaturi binevoitoare primite de la toți apropiații și străinii cu care ia contact, se întoarce pe toate părțile, la aceeași intensitate, de 3-5 ori pe zi și rezultă una mamă care sare friptă numai dacă mai îndrăznești să privești către ea în timpul unei crize de nervi a celui mic. V-ați recunoscut, dragi mame de toddleri? Căci sunt convinsă că nu m-am descris doar pe mine, rețeta e din păcate aceeași… și cum în pauza dintre două tantrumuri ești prea obosită ca să mai deretici prin casă, eu îți recomand să mă imiți: citește cărțile semnate Simona Tache și Mihai Radu și, măcar pentru câteva minute, râzi cu lacrimi și ținându-te de burtă. Dar ai grijă să nu trezești micul Gremlin, că o iei de la capăt! Cum care cărți? Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut și Bărbaţii vin de pe Marte, femeile de la coafor, bineînțeles!

Simona Tache, Mihai Radu

Dragi mămici de toddleri, aceste cărți sunt special concepute pentru voi, ca să râdeți de ceea ce e, de fapt, de plâns! Selectate cu atenție, poveștile sunt la bază ‘războiul în dialog’ al rubricii de cafteală între sexe din Cațavencii: aceeași situație din viața de zi cu zi văzută atât din perspectiva femeii (Simona Tache), cât și a bărbatului (Mihai Radu). În majoritatea cazurilor m-am recunoscut (uneori cu zâmbetul pe buze, alteori cu musca pe căciulă), dar întotdeauna l-am regăsit în istorioare pe domnul soț. Însă poveștile nu se vor mari opere literare, sunt satire ce dezbat și pun într-o lumină umoristică probleme lumești, exact de ceea ce au nevoie creierii mamelor, obosiți de atâtea scutece și plânsete, ajutându-le astfel să își îndrepte gândurile în altă parte în perioadele stresante. Da, sunt relaxare curată pentru nervii întinși la maxim ai mamelor 🙂

În loc de încheiere, vă las să citiți un astfel de ‘război în dialog’: despre laude, din cartea “Femeile vin de pe Venus, bărbații vin de la băut”, de Simona Tache și Mihai Radu (fragment preluat de pe Cațavencii). Iar eu plec la Dedeman să îmi cumpăr un sac cu ciment și o mistrie și începând de mâine mă găsiți în centrul orașului, îmi fac singură statuie!

Mihai: Femeia de piatră

Dacă vedeți pe la Universitate o femeie cu un sac de ciment în spate și o mistrie în mînă, să nu vă speriați. E vorba de o femeie – nevastă și mamă emerită – care vrea să-și facă statuie.

Carol I, my ass! Ce-ai făcut, frate? Rege, bani, glorie… și-acu’ ți-au făcut ăștia monument. Ia să fi stat tu, Carolică, în Drumul Taberei, cu doi copii agățați ca maimuțele de tine… Ba să fi fost căsătorit și cu unul ca Carol al II-lea… Și nimeni, nimeni să nu-ți spună cît de minunată ești! Așa că fuga la Bricostore!

Mamă, nevastă, femeie de succes, bunăciune, ființă care continuu slăbește, care continuu se îngrașă, care continuu adună după alții, iar, dincolo de asta, o creatură atît de complexă, care abia se înțelege pe sine. Eh, și pentru toate astea, nu merită și ea o statuie? Hai, frate, e plină lumea de statui de soldați – adică bărbați plecați de acasă, unde au lăsat o femeie cu cinci copii și fără nici un ban –, dar nici o statuie cu o femeie despletită, cu șorț la brîu, cu un copil în brațe și cearcăne pînă la țîțe!

– Să-mi faci statuie, băi!

Așa o poți auzi cîteodată, noaptea, după ce te-ai întors acasă pe la 3, tocmai ca să n-o deranjezi la chestiile pe care le are de făcut.

– Aha, îți fac statuie! – zici tu.

– Da, îmi faci pe dracu’! Tot eu tre’ să fac și statuia.

Imaginați-vă, în Piața Romană, statuile “Femeia călare, cu cratița în mînă”, “Femeia la volan, rujîndu-se pentru că n-a avut vreme acasă, deoarece a stat să le dea mîncare copiilor, să-i pregătească pentru școală”, “Femeia aplecată, băgînd rufe în mașina de spălat”, “Femeia în haine de boschetar, pentru că ea nu are niciodată vreme să-și cumpere chestii, cum au alții din familie”…

Probabil că Statuia Libertății e opera vreunei femei bete care n-a mai rezistat, și-a pus coroniță de prințesă și și-a zis: “Să-mi bag, de nu îmi fac eu acu’ o statuie, să mă țină minte nesimțitul ăsta!”.

Simona: Laudă în metru antic

Pe femei nu le laudă nimeni pentru simplul motiv că fac lucruri și fără asta, ceea ce nu e cazul atunci când vorbim de bărbați. Ca să bage a doua linguriță de piure de morcovi în gura copilului, un bărbat trebuie motivat: “Vaaai, ce bine i-ai băgat lingurița în gură, nici un bărbat de pe planetă n-a mai băgat așa bine o linguriță în gura unui copil. Ești cel mai bun la băgat lingurițe, hai, îi mai dai una? Vaaaai, asta a fost și mai bună ca primele două, m-am măritat cu un geniu al lingurițelor, mai dă-i…”. Una peste alta, decât să stai lângă el și să-i vorbești continuu despre cât de minunat e (“Vaaaai, ce frumos ți-ai suflat mucii în șervețel, în loc să ți-i sufli în chiuvetă!”), mai bine hrănești tu și copilul și îi ștergi și lui nasul.

Practic, femeile sunt atât de epuizate după naștere, fiindcă, în timp ce s-au scremut și au împins, au fost obligate să-i și vorbească partenerului cu voce caldă, blândă și încurajatoare: “Vai, cât de frumos mă ții tu de mână, nimeni nu m-a mai ținut de mână așa perfect, când am născut… mă rog, de fapt e prima dată când nasc, dar, practic, nimeni nu tremură, nu transpiră și nu face în pantaloni atât de perfect ca tine, când o asistă pe nevastă-sa la naștere, nici măcar Chuck Norris…”.

Se spune că bărbații care n-au la îndemână o femeie să-i laude, atunci când fac orice, se laudă singuri. Mai vezi câte unul vorbind singur pe stradă și zici că e nebun, dar nu-i adevărat, tocmai se felicită pentru cât de frumos a traversat pe verde. Practic, e cel mai bun la traversat pe verde.

Cică George Coșbuc, când a scris poezia “Mama”, tocmai reparase o clanță și, fiindcă era singur acasă, și-a scris singur o poezie omagială. Când a venit însă momentul publicării, i s-a făcut rușine și a rescris-o ca pentru mă-sa.

Puteți comanda cărțile de pe Elefant aici sau de pe Libris aici.

Foto: arhiva personală

# # # # # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare