Singura solutie pentru viata e sa traiesti

Viata in roz devine pentru Oscar, un baietel de numai 10 ani, bolnav de leucemie, viata cu (Tanti) Roz. Probabil stiti povestea – fie ati citit cartea lui Eric-Emmanuel Schmitt, fie ati vazut piesa de teatru sau v-au povestit prietenii, cu tremur in voce, despre ea. Da, este lacrimogena, genul acela de poveste care face sa prospere firmele producatoare de servetele, dar este, in acelasi timp, o lectie de viata.

Am reusit sa vad piesa de teatru la 4 ani de la premiera si la un an dupa ce am citit cartea. Mi-am reamintit (a nu se intelege insa ca uitasem) cat de mult m-a impresionat destinul tragic al lui Oscar. Sa il vad murind pe scena dupa ce murise deja in imaginatia mea la finalul unei lecturi intense – desi scurte, a fost prea mult pentru mine. Credeti-ma, chiar si cand credeti ca ati ramas fara lacrimi, se gasesc resurse bine ascunse.

Spre deosebire de carte, pe care am citit-o in vreo 45 de minute, piesa de teatru dureaza 2 ore jumatate. Putin ciudat daca, asemeni mie, sunteti obisnuiti cu adaptarile (teatrale sau cinematografice) ca fiind un rezumat rapid pentru cei prea grabiti ca sa citeasca. Oscar si Tanti Roz, varianta pentru scena, desi semnata tot de Eric-Emmanuel Schmitt, lungeste partea introductiva a povestii si strecoara multe scene amuzante, dar care nu fac altceva decat sa amplifice tristetea unui final stiut de la bun inceput. Toti murim, important este sa nu lasam teama de moarte sa ne impiedice sa traim.

Trebuie sa va marturisesc ca nu sunt o fana a teatrului (experientele mele culturale de acest gen pot fi numarate pe degetele de la o mana), dar am rezistat 140 de minute (150 cu tot cu aplauzele din final) cu ochii mari, intr-o caldura si o liniste care altfel m-ar fi adormit instantaneu. Ma gandesc ca lucrul acesta inseamna ceva…

V-am spus deja ca imi place povestea, ca rezonez cu ea si ca ma emotioneaza de fiecare data. Sa trecem acum la actori (exceptionali, fara exceptie). Marius Manole mi-a alungat toate indoielile in primele minute ale primei scene. Cum poate un actor de 36 de ani sa intre in pielea unui baietel de 10 ani si sa mai fie si credibil facand lucrul acesta? Uite asa.

Despre Oana Pellea, nu sunt multe de zis, atata doar: nu o interpreteaza pe Tanti Roz, ci ESTE Tanti Roz.

Antoaneta Cojocaru (Peggy Blue) cucereste cu interpretarea ei sensibila, iar Cristina Cassian (Bacon), ne aminteste de exuberanta copilariei. O distributie bine aleasa, pentru o lectie de viata predata pe ritmuri de Cranberries.

Draga Dumnezeu, sa ii transmiti lui Oscar ca ii multumim!

#club de carte #marius manole #Oana Pellea #oscar si tanti roz #teatru