Cover Jane Eyre

Odă clasicilor: cei pe care i-am citit, ce mi-a plăcut şi ce nu

de / July 31st, 2020 / 165 vizualizari

Astăzi simt nevoia să trec în revistă cărţile clasice pe care le-am citit de-a lungul anilor – cele scrise la final de secol XIX. Multe dintre ele au recenzii deja scrise, chiar şi articole aici pe blog. Altele, fie am considerat că nu merită o recenzie, fie mi-a fost greu să-mi adun ideile pentru a le compune. Scrierile din trecut diferă în multe privinţe de cele cu care suntem acum obişnuiţi. Compârandu-le, am observat că înainte se punea mai mult accent pe frumuseţea şi complexitatea stilului decât pe transmiterea rapidă a mesajului către cititor. Lucru care acum, dimpotrivă, este valorizat, scriitorii căutând să îşi exprime cât mai direct ideile, fără “împopoţonări”.   

Chiar dacă majoritatea cărţilor de acum aproape 200 de ani se aseamănă, fiind marcate de tradiţiile şi modul de gândire al acelor vremuri, am putut să le separ în cele pe care le-am adorat şi cele care nu m-au impresionat prea tare. Nu ştiu dacă aş recomanda aceste opere oficial, în detrimentul celor contemporane sau moderne, dar pentru mine a fost o experienţă necesară şi importantă faptul că am reuşit să parcurg aceşti autori. Poţi obţine anumite cunostinţe istorice şi poţi căpăta o viziune pe care cărţile scrise acum nu ţi-o oferă (sau o fac mai rar).           

  1. Emile Zola. Cred că el este printre autorii care m-au impresionat cel mai mult. Am citit “Therese Raquin”, “La paradisul femeilor”, “O pagină de dragoste”. Toate niste minunăţii, scrise cu mare talent. Dacă ar fi să recomand un clasic, Zola este în top, reuşind să-mi producă prin scrierile sale tot felul de emoţii.    
  2. Surorile Bronte – Anne, Emily, Charlotte. Şi aici pot spune că tot ce am citit de aceste surori mi-a “picat” extrem de bine: “Jane Eyre”, “Necunoscuta de la Windfell Hall” care este pur şi simplu fabuloasă şi “La răscruce de vânturi” care deşi ar fi considerată “overrated”, este una din cărţile clasice pe care le-am apreciat foarte mult.     
  3. Thomas Hardy. Un alt autor căruia i-am citit două cărţi – “Tess D’Urberville” şi “Departe de lumea dezlănţuită”, ambele de nota 10. Ultima este un pic lentă, dar dacă treceţi de numeroasele descrieri şi introspecţii, veţi descoperi o poveste genială din multe puncte de vedere.      
  4. Daphne du Maurier – Am citit “Verişoara mea, Rachel” pe care o recomand. Mi-aş dori să citesc şi alte cărţi scrise de această autoare, dar trebuie să-mi regăsesc înainte chemarea către operele clasice.       
  5. Oscar Wilde. Dacă am citit cumva în copilărie poveştile pentru copii scrise de acest autor, sincer nu-mi pot aminti. În schimb îmi amintesc “Portretul lui Dorian Gray” care este şocant de actuală şi conţine citate memorabile pentru toată viaţa.
  6. Jane Austen. Am lăsat-o la final, fiindcă este o autoare de referinţă, dar şi pentru că am scris deja în repetate rânduri despre cărţile ei şi le-am citit cam pe toate.   

Clasici cu care nu m-am împăcat

Au fost şi câţiva autori de ale căror cărţi nu m-am simţit atrasă, deşi şi acestia sunt apreciaţi şi la fel de nemuritori ca cei din prima listă. Totuşi, îi recomand acelora care vor să descopere acest gen de literatură – poate la alţi cititori au rezultate diferite.  

  • D.H. Lawrence şi al său “Amantul doamnei Chatterley” – pe mine m-a lăsat rece.  Momentan aşteaptă în bibliotecă “Fii şi îndrăgostiţi” despre care am auzit lucruri foarte bune şi sper ca, la un moment dat, sa-i acord o sansă.     
  • “Doamna Bovary” a lui Gustave Flaubert – nu aş fi adăugat-o în această listă, fiindcă nu a fost chiar aşa de rea. A primit 4 stele pe Goodreads de la mine şi o recomand alături de ceilalţi clasici, însă nu am simţit că se ridică la înălţimea celor pe care i-am recomandat anterior.      
  • Charles Dickens. Deşi aclamată şi adorată de toţi, “Marile speranţe” nu a fost deloc pe gustul meu. Totuşi, regret faptul că am citit peste trei sferturi din ea, urmând să o abandonez fiindcă mă plictisea. Ar trebui să o recitesc doar pentru a remedia asta, dar nu cred că îmi voi schimba părerea. Am avut de mult o tentativă şi cu “Poveste despre două oraşe”, de acelaşi autor, şi nu a mers.       
  • F. Dostoievski. La fel, recunoscut ca autor de căpătâi, am apreciat “Crimă şi pedeapsă” la adevărata ei valoare, dar mi s-a părut prea rece şi “crudă” într-un fel. Poate, la fel ca celelalte, pur şi simplu nu a făcut acel “click” în mintea mea.     

Aţi acorda o şansă autorilor clasici? Sau dacă aţi făcut-o deja, care au fost cei care v-au plăcut?

Caută cărțile pe
Elefant, aici, pe Cartepedia, aici, sau pe Libris, aici>>

SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm.

Foto: Netflix, https://mubi.com/

# # # # # # # # # # # # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare