O viziune privată de libertate asupra cărții Sertarul cu ură de Anca Zaharia

de / February 24th, 2017 / 322 vizualizari

Am pornit clubul de lectură de la Penitenciarul Timișoara cu o oarecare teamă și reticență. Oare ce i-ar determina să citească și să se implice în discuții literare? Oare vor fi interesați de temele propuse?

Mi s-a dovedit că îmi făceam griji degeaba. Din cei 10 participanți din primul grup al clubului de lectură, 6 au venit constant și, pornind de la cărțile citite, discuțiile au evoluat și depășit barierele așteptărilor.

Am găsit în acești oameni o profunzime a gândirii pe care nu o anticipasem. Contrar curiozității ‘celor liberi’, ei nu sunt interesați de viața autorului, de succesul cărții sau de promovarea editurii. Ei citesc pentru actul artistic și literar. ‘E o ipocrizie să spui că nu îți place și nu asculți muzica lui Elton John pentru că e homosexual. Muzica lui nu are de-a face cu preferințele lui umane.’ Iar această replică m-a făcut să îmi dau seama că sunt acolo unde trebuie și că destinul și-a jucat circumstanțele în așa fel încât să îmi dea o lecție de viață! A fost o lecție despre acceptare și lipsa prejudecăților și a judecăților de valoare pe baza unor criterii personale. Ei își doresc să nu fie judecați pentru greșelile făcute, ci să fie luați ca atare și ‘ascultați’.

Neașteptat poate, aceste discuții interesante au pornit de la volumul „Sertarul  cu ură” al colegei noastre, Anca Zaharia, și au fost oarecum rezumate de Negru Cosmin, unul dintre deținuții participanți la clubul de lectură, într-o recenzie extrem de reușită, din punctul meu de vedere.

Recenzie

Când auzi prima dată de sertărașul Ancăi ești nedumerit. Poate din pricina copertei care taie respirația sau din cauza titlului care intrigă, provoacă, te face să îți dorești cu orice preț să deschizi sertarul cu ură.

Volumul de debut al Ancăi Zaharia reprezintă o colecție de poezii speciale, scrise într-un mod aparte. Anca și-a scurs fiecare gând, fiecare dorință frivolă prin cerneală, inefabilul vorbind cu ea până când penița a atins hârtia.

Anca a adoptat un stil special și unic. Poeziile ei nu au rimă, și nu veți găsi prea multe cuvinte scrise cu majuscule. Dacă la început mi s-a părut ușor ciudată această abordare, pe parcurs m-a atras din ce în ce mai mult, iar la final am realizat cât de inedită a fost maniera în care autoarea a așternut cuvintele pe hârtie.

Poeziile cu cele mai variate teme, cele mai multe inspirate din problemele societății de azi și despre lumea în care trăim sunt încărcate de emoții și sentiment.

„Eu am nevoie de sfaturi de viață pentru a le ignora pe toate”

Ura din sertarul Ancăi depășește granițele firescului. Autoarea creionează o frească a realității presărată cu o subiectivitate de nedescris. Poeziile, în număr de 73, sunt pur și simplu revitalizante, o gură de aer proaspăt. Anca Zaharia te face prin scriitura ei, vrând-nevrând, să deschizi ochii și să realizezi ce contează cu adevărat.

Titlul mi se pare prea fascinant. Ce-i drept, cartea, prin conținutul ei reprezintă o reflectare a autoarei asupra lumii în care trăim, dar și o revoltă care există în interiorul fiecăruia dintre noi. Sertarul Ancăi este despre ură la modul general, descriind subtil o luptă continuă între oameni, între om și societate, dar mai presus de orice între om si el însuși.

Anca Zaharia a depozitat în Sertarul cu ură o colecție specială de sentimente și gânduri, așternute pe hârtie cu scopul nu de a impresiona prin corectitudinea literară, ci de a trasmite, de a emoționa și  de a contura panorama unei lumi crude, morbide, tensionate, încărcată de durere și sentiment.

„Poezia Ancăi Zaharia e biografico-existențială și cotidiană, directă și sinceră când e existențială și dură, ironică sau la limitele disperării când e cotidiană. Atât biograficul și existențialul, cât și cotidianul sunt pe două nivele, de două feluri: din prezent și din trecut. Prezentul (brașovean) e cu cerșetor și căutători prin tomberoane, trecutul e cu violențe familiale (din Moldova lui Ștefan cel Mare), horror chiar și pentru prezent. << Dar în Moldova mea totul se poate întâmpla (…) cu cât am stat acolo credeam că așa este toată lumea/ și probabil de asta mă uitam numai la filme thriller și horror/pentru că îmi place realiatea>>). Exemple? Tatăl bețiv își terorizează/bate nevasta și copilul când << are chef mușchii lui>>. Unica dată când le ia ceva e de ziua lor de naștere (în aceeași zi), dar înainte să le dea marile cadouri (o pereche de chiloți cu floricele mamei, și <<un biscuite expirat la copil>> – <<că e ziua lor, la amândouă>>).

Ca o stare, Anca Zaharia ne poate aminti de strămoșul ei din Bacău, doar că Anca reușește să se detașeze de cele trăite (probabil), în textele ei realitatea pare văzută de un altul, de aceea acea stare modernistă când se în straie postmoderne, combinate cu ironie (neagră, dar uneori și în culorile unor fuste…) și sarcasmul și…ura, ceea ce nu o să prea găsim la Bacovia oricât l-am reciti.

În orice caz, poezia Ancăi-Elena Zaharia e dură și directă iar după ce o dezbraci (imaginar) de procedee și tehnici poți vedea verdicte, concluzii tăioase și nemiloase: <<fiecare punct negru e un răspuns/ fiecare rod de la colțul gurii/ e o întrebare/ fiecare cută de grăsime de pe burtă/ e o revoltă mută și apoi o resemnare tristă.>> Stări și sentimente exprimate cu exactitate ca-ntr-o strofă din poemul 59: <<dacă nu apeși la timp/ mori/ dacă apeși mai devreme/ cu o secundă/ mori>>. Un debut foarte tare, lectura utilă și… plăcută!” – prezentare făcută de Mihail Vakulovski.

Eu sunt extrem de mândră de munca lor și de implicarea pe care o demonstrează și aștept cu nerăbdare următoarele întâlniri, să dezbatem și alte teme, la fel de interesante!

# # # # # #

Patricia Lidia

Inginer, femeie și mamă în viața reală, autor de texte pentru copii și jurnalist cultural neoficial în viața virtuală...

3 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare