Evaziune fiscală, jocuri murdare, nume celebre… în Panama Papers

de / February 27th, 2017 / 463 vizualizari

Nicicând politica internațională nu a avut laolaltă atâtea nume celebre câte au cuprins documentele Panama Papers. Dacă ele s-ar fi regăsit pe liste cu scopuri nobile totul ar fi fost de admirat, dar, din păcate, 2,6 TB (terabytes) de date cuprinzând 11,5 milioane de documente despre 72 actuali sau foști șefi de state și alte personalități mondiale, arată un univers obscur, o lume care fură pentru că poate, pentru că deține puterea în anumite zone. Practic, chiar dacă este o exagerare, aici apar cei 1% din populația lumii – adică bogații planetei – care trăiesc într-o altă lume cu ajutorul paradisurilor fiscale și companiilor offshore. Un grup mic de oameni bogați nu numai că ascund bani și elucidează impozitele, ci ocolesc și legile.

Poate formația mea de jurnalist (deși nu am făcut niciodată investigație), poate faptul că nu pot suporta nedreptățile (încă nu mi-am schimbat de la poza de profil FB haștagul #rezist), poate doar scriitura bună și faptul că în carte apăreau nume mondiale cu sonoritate – ori toate astea – m-au făcut să citesc cartea Panama Papers(apărută la editura Litera) cu sufletul la gură.

Dincolo de investigațiile și numele dezvăluite, mi-a plăcut să citesc cum a fost gestionată cea mai mare scurgere de informații din istoria presei. Practic, totul a început cu un sms primit de un ziarist de investigații german: ”Salut. Aici e John Doe. Sunteți interesat de niște date? Le împărtășesc cu plăcere”. John Doe este un nume pentru persoane sau chestii anonime: cadavre neindetificate, persoane a căror identitate nu poate fi dezvăluită etc. Ziarul german Süddeutsche Zeitung – la care au fost trimise datele – nu plătește pentru informații, protejându-se de potențiali excroci. Așa că, de atunci, timp de peste un an, sursa anonimă – despre care citesc pe internet că ar fi fost o amantă trădată care lucra la firma Mossack Fonseca sau informaticianul casei de avocatură – a trimis 2,6 TB (terabytes) de date din serverele cabinetului de avocatură panamez. Publicația germană a fost nevoită să cumpere de câteva ori computere din ce în ce mai performante, să cumpere programe de criptare și citire a pdf-urilor și a altor formate de documente și să coopteze din ce în ce mai mulți jurnaliști. Ca să păstreze în ordine datele primite, ”toate hard diskurile sunt criptate conform standardului și toate hardurile externe, încuiate într-un seif. O parte a lor se află în redacție, altă parte la loc sigur, în exterior. Camera destinată proiectului este asigurată special, și dublu. Noul computer mai are o carcasă ce poate fi încuiată și care este legată, la rândul ei, cu lanț, astfel încât computerul să nu poată fi luat cu totul. Toate șuruburile de la carcasa PC sunt sigilate cu lac de unghii cu sclipici (conform sfaturilor unui expert în securitate)”. Informațiile au fost împărtășite cu organizația internațională de jurnalism de investigație ICIJ, astfel că la proiectul Panama Papers au ajuns să lucreze peste 400 de jurnaliști, de la 100 de publicații, din 78 de țări.Acum avem cam toate casele domnitoare din Orientul Apropiat în datele noastre, împreună cu despoți africani, oligarhi est-europeni, potențați latinoamericani, membri ai unor bande mafiote cu activități pe plan internațional și alți infractori. Unii din echipa în continuă creștere a proiectului Prometheus (așa a fost numit pe perioada de lucru)  nu vor putea să relateze liber fără să aibă probleme”.

La 3 aprilie 2016 au fost publicate simultan în 76 de țări articole despre ceea ce au dezvăluit documentele firmei de avocatură din Panama – compania Mossack Fonseca. La scurt timp după publicarea datelor, #panamapapers a avut sute de mii de mesaje pe twitter. Barack Obama a luat poziție față de Panama Papers și a declarat eludarea impozitelor ca fiind o problemă acută, țările din G20 au reacționat cu un nou catalog de măsuri, parlamentul european a înființat chiar o comisie de investigare. În câteva țări au avut loc razii și percheziții.

O idee despre sonoritatea numelor implicate ar suna așa: Sigmundur Davíð Gunnlaugsson, fost prim-ministru al Islandei; Mauricio Macri, președintele Argentinei; Khalifa bin Zayed Al Nahyan, președintele Emiratelor Arabe Unite; Petro Poroșenko, președintele Ucrainei; Vladimir Putin, președintele Rusiei; Salman bin Abdulaziz al Saud, regele Arabiei Saudite; Ahmed al-Mirghani, fost Președinte al Sudanului; Ali Abu al-Ragheb, fost Prim-ministrul Iordaniei; Ayad Allawi, fost prim-ministrul interimar al Irakului; Bidzina Ivanișvili, fost prim-ministru al Georgiei; Hamad bin Jassim bin Jaber Al Thani, fost prim-ministru al Qatarului; Hamad bin Khalifa Al Thani, Emirul Qatarului; Pavlo Lazarenko, fost prim-ministru al Ucrainei. Nume din FIFA: Jérôme Valcke, fost Secretar General al FIFA; Lionel Messi, fotbalist la FC Barcelona și naționala Argentinei; Michel Platini, fost Președinte al UEFA.  Români găsiți cu firme ascunse, ca să scape de impozite și să-și ascundă banii de eventuale executări silite: Cristi Borcea, Frank Timiș – om de afaceri, Sorin Ovidiu Vântu.

În aceste vremuri de criză oamenii normali trebuie să lupte zi de zi pentru a-și asigura traiul, în timp ce acei ”Uberrich” se frământă cum să numească firma offshore pe care își vor trece noul superiaht, penthouse-ul sau acțiunile”.

Urmări ale Panama Papers:

În China, termenul ”Panama Papers” a fost cenzurat în primele ore după publicare. Un avocat a fost arestat pentru că a răspândit o caricatură.

În Hong-Kong (țară aflată pe primul loc în privința celor care au intermediat afaceri offshore – conform infografic), redactorul șef adjunct al ziarului Ming Pao, a fost concediat la câteva ore după dezvăluirile Panama Papers.

În Venezuela, una dintre ziaristele implicate în proiect a fost concediată de ziarul ei. Pagina partenerilor tunisieni a fost atacată de hackeri. În Ecuador, președintele Rafael Correa a publicat pe twitter numele jurnaliștilor care au participat la investigațiile Panama Papers. Mesajul era clar: vroia să-i pună sub presiune.

Jurnaliștii din Rusia se temeau pentru viețile lor.

Președintele panamez Juan Carlos Varela a anunțat la scurt timp după dezvăluiri că va desființa acțiunile la purtător (bearer shares).

Merită știut:

O directivă UE privind dobânzile obligă băncile din Luxemburg și Elveția să impoziteze paușal cu până la 35% rețineri la sursă câștigurile din conturile nedeclarate, atât timp cât aceste conturi sunt în proprietatea unor cetățeni din UE.

În lumea offshore-urilor, proprietarul final se află la capătul lanțului de disimulare. Toate băncile cât de cât serioase, de exemplu, nu mai deschid conturi pentru firme offshore decât dacă este numit acel ”ultimate beneficial owner”. Pe acest proprietar final trebuie să-l verifice banca, pentru a ști sigur cu cine face afaceri. Mossack Fonseca se oferea să instaleze un om în carne și oase ca ”nominee beneficial owner”, care să funcționeze în locul proprietarului real, numit ”real ultimate beneficial owner”. Știu, sună complicat, dar gândiți-vă cât de complicat a fost pentru jurnaliștii care aveau de descurcat aceste hățișuri și hoții…

Printre clienții Mossack Fonseca au găsit următoarele categorii de infractori: baroni ai drogurilor, autori de fraude financiare, mafioți, traficanți de arme, evazioniști fiscali, escroci de toate felurile.

În China, politicienii și familiile lor nu sunt obligați să-și declare averile. La polul opus, în țări ca Suedia, nu există numai registre ale hârtiilor de valoare, care arată cui aparțin acțiuni sau obligațiuni, ci și, de la un nivel de venituri în sus, liste alfabetice cu cetățenii înstăriți, cu salarii, venituri din investiții de capital și averi. În Norvegia, datele fiscale sunt publice de la an la an.

Din cauza unor acțiuni de tipul celor dezvăluite de ancheta Panama Papers, Uniunea Europeană pierde anual un bilion de euro din cauza evaziunii fiscale și a eludării impozitelor. Cum România este o țară din UE și avem și noi ”șmecherii” noștri, aș putea gândi că indirect suntem furați fiecare dintre noi. De aceea cred că ”corupția ucide” iar furturile nu merită tolerate. Pentru mine, ”Panama Papers” echivalează cu o rază de speranță.

Cartea este disponibilă la Elefant, aici, sau la Libris, aici >>

Foto: softpedia.com

# # # # # # #

Oana Grecea

Oana Grecea este mamă, jurnalist, blogger, un om pasionat de lucrurile care se întâmplă într-o bucătărie. Îi place să citească - cărțile sunt cele care au scos-o din impas în multe cazuri - și împărtășește cititorilor ei experiențe care speră să-i inspire, să le stârnească pofta pentru citit și bucătărit. O găsiți și pe: http://gandurisibucatareala.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare