Nu e nevoie de psihologie pentru a afla lucruri noi despre tine, uneori o carte bună face totul

de / September 9th, 2016 / 397 vizualizari

Nu încetez a mă minuna de cărțile astea peste care dai întâmplător, pe care începi să le citești dintr-o curiozitate cuminte și pentru că ești cititor pasionat și citești tot ce-ți pică în mână, dar pe care le vezi cum cresc sub ochii tăi, cum se expandează și te acaparează și-ți dezvăluie câte un adevăr așa de mare și impresionant, care a fost mereu în văzul tuturor, de te lasă perplex și nici nu știi cui să-i mulțumești că, în loc să citești orice altceva, ai dat de minunăția ASTA de carte și nu de alta.

Și îți mai dai seama, tot când te minunezi așa, că adevărul acela mare e numai al tău, că numai ție îți putea spune asta cartea. Că dacă o recomanzi altcuiva, va înțelege altceva din ea, va face altceva cu ce a dobândit din ea. Extra farmec, i-aș zice eu, iar asta se aplică la mai multe cărți decât am crede.

Așa e Identitatea lui Milan Kundera, pe care l-am descoperit cu Gluma în facultate și de care mi-a plăcut instantaneu. Tot din seria de cărți proaspăt-cumpărate cu 5 lei bucata face parte și cartea asta, trăi-ne-ar veșnic reducerile și promoțiile la chestiile de cultură.

identitatea-milan-kundera

Identitatea este despre oameni și relații. Despre cuplu și relația dintre cei doi.

Despre siguranță și nesiguranță, reconstrucție și amintire, despre posibilul îmbătrânit împreună și condițiile fericirii, despre groaznicul moment în care îți dai seama că mai sunt atâția oameni cu care seamănă omul drag, că dintre atâtea variații ale aceleiași teme l-ai ales tocmai pe cel de lângă tine și nicidecum pe un altul.

E despre încredere și test, despre vis și realitate, despre ireal și imposibil, despre plauzibil și incoerent.

Da, cartea în sine este ca identitatea unei relații: unică, dar cu atât de multe elemente pe care le are în comun cu toate celelalte cărți/relații.

Chantal și Jean-Marc sunt împreună de mult timp. Ea a pierdut un copil, după care a divorțat și a decis să-și coordoneze singură viața, iar asta îi iese excelent deoarece câștigă suficient pentru a se susține. Jean-Marc este mai degrabă un inadaptat care schimbă slujbe plătite mult mai prost decât cea a soției. La un moment dat, Chantal i se plânge partenerului de faptul că bărbații nu mai întorc capul după ea pe stradă, iar el decide să-i trimită o scrisoare anonimă care să-l transforme într-un admirator secret menit să-i schimbe părerea iubitei despre ea însăși, vorbindu-i despre cât e de frumoasă. Totul degenerează când scrisoarea se transformă într-o întreagă serie, Chantal își dă seama că Jean-Marc i le trimite, el știe că ea știe că el este expeditorul. Și povestea devine tot mai ireală și prinde cititorul tot mai mult.

În final, este vorba despre identitate, așa cum spune și titlul. Dar despre identitate la un nivel ce îmbină micro și macrocosmosul într-un spațiu unic în care un număr extrem de restrâns de indivizi se pot regăsi.

Și este vorba despre libertate; chiar dacă ea înseamnă lucruri atât de diferite pentru fiecare dintre noi, știm măcar că suntem de acord că nu poate fi decât ceva extrem de înălțător sau, dimpotrivă, ceva foarte banal și lumesc.

Și atunci, unde e măreția vieții? Dacă suntem reduși la coit, la crăpelniță, la hârtia igienică, atunci cine suntem? Și dacă asta e tot ce ne stă în puteri, ce mândrie mai putem găsi în faptul că am fi, cum ni se spune, ființe libere? (pag.31)

Deci suntem cine suntem și pentru că avem alături un anume om, nu altul. Și probabil stăm tot acolo pentru că ne place cine suntem în acest „mix” care este – sau măcar așa ni se pare – reușit.

Cărți scrise de Milan Kundera disponibile la Libris.ro aici și Elefant.ro aici.

# # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare