Nestematele - Cristina Hobjilă

Nestematele, de Cristina Hobjilă (fragment în avanpremieră)

de / September 24th, 2019 / 170 vizualizari

Nestematele de Cristina HobjilăVă anunțăm apariția unui nou titlu publicat de Editura Creanga Fermecată, o culegere de poveşti pentru învățarea literelor: Nestematele de Cristina Hobjilă.

Scrisă și ilustrată de Cristina Hobjilă, culegerea de povești pentru învățarea literelor se adresează copiilor de pregătitoare și clasa 1, părinților și cadrelor didactice, bucură sufletele și încălzește inimile celor ce doresc să afle tainele Lumii. Este o metodă blândă și captivantă de asimilare a literelor. Povestea aduce cu ea o lume sigură, copiii completează din interior cu imagini fiecare poveste auzită sau citită. Acest lucru le stimulează creativitatea și imaginația, le educă voința, le oferă libertate.

Știm că nu are nevoie de prea multe laude, cărțile publicate de această editură (100% românești) sunt întotdeauna diferite într-un sens pozitiv, dar vă tentăm cu o avanpremieră, lăsăm cuvintele autoarei să vă cucerească.

Nestematele de Cristina Hobjilă
(fragment în avanpremieră)

Cum şi când a început această poveste nimeni nu mai ştie. Atât de veche este. Vântul toamnei târzii şuierând printre crengile golaşe ale copacilor le aminteşte oamenilor despre călătoria prințului ce a plecat în căutarea marilor taine.

Bătrânii spun că totul a început atunci când prințul îşi aniversa ziua de naştere. Peste tot în împărăție se făceau pregătiri pentru acest eveniment important. Cât era ziulica de mare, vedeai forfotă pe ulițele pietruite ale cetăților: gospodine scuturau şi dereticau de zor prin casele cu ferestre mari, unde râdeau în soare flori în toate culorile. Neguțători vestiți îşi anunțau marfa sporind agitația. Copii de toate vârstele alergau de colo-colo, încercând să ajute cât mai mult.  De pretutindeni soseau caleşti cu invitați. Huruitul roților parcă nu mai avea sfârşit. Nici în curtea castelului nu era mai multă linişte.

Nestematele de Cristina Hobjilă

În toată această hărmalaie, iată un călăreț ce gonea mâncând pământul. Sare iute din şa şi se îndreaptă spre scările ce duc în turn. Bucătarului, care tocmai terminase bucatele alese, îi trebui multă măiestrie ca să nu răstoarne tava pe care o ținea în mână. Val-vârtej, călărețul trecu pe lângă el, cerându-şi scuze. Câțiva curteni se închinară adânc în fața lui.

Oare cine era acest călăreț grăbit şi unde mergea? Să păşim pe urmele sale şi să aflăm mai multe despre el. Tânărul urcă scările două câte două şi, ajungând în fața unei uşi grele din stejar, apăsă clanța şi intră. Înăuntru, un bătrân, cu barba albă ca neaua cea dîntâi, citea dintr-o carte groasă, la lumina pâlpâitoare a unei lumânări. Când uşa se dădu în lături şi călărețul dădu buzna în odaie, bătrânul surâse împăciuitor spre tânăr şi îi făcu semn să se aşeze pe laviță. Călărețul ținea în mână o piatră ce părea prețioasă şi încerca să-i spună ceva. Însă abia dacă mai putea să respire de cât alergase. Când îşi reveni, începu să-i povestească bătrânului ce i se întâmplase:  – coborâsem în vâlceaua de lângă râu să îl adap pe tunet, calul meu. Cum priveam apa cristalină lunecând peste pietrele rotunjite, o lumină se înfiripă lângă un bolovan. Prima oară am crezut că e vreo rază de soare ce străbătuse frunzişul fagilor. Mai apoi, lumina crescu şi semăna cu o viitură. Curând bolovanul deveni un tron în care stătea o zână: zâna râului. Avea o mantie străvezie, parcă era țesută din stropi de apă. Pe genunchi ținea o carte de aur, bătută în pietre scumpe; desprinse o piatră, aceasta, şi mi-o întinse cu degetele ei umede. Până să mă dumiresc ce mi se întâmplă, zâna şi tronul dispărură, iar râul curgea ca mai înainte. Doar nestemata îmi spune că nu mi s-a părut. Bătrâne dascăl, ce să însemne toate acestea?

Bătrânul îşi mângâie barba ninsă şi glăsui:

– Dacă zâna râului ți-a dăruit această nestemată, e semn că trebuie să pleci în căutarea tainelor lumii. Şi dacă te-a ales pe tine înseamnă că vei fi în stare să găseşti şi celelalte pietre prețioase!

Nestematele Cristina Hobjilă

Seara îşi lăsa vălul peste pământ. Luminile erau aprinse în toate încăperile castelului. Iar grădina scânteia sub felinarele aurii. O melodie plăcută răzbătea din sala de bal, unde invitații îl felicitau pe prinț. Tânărul care primea urările de bine şi fericire era chiar călărețul grăbit. Zâmbea şi vorbea cu prietenii săi, dar se vedea că gândul îi era departe. Într-adevăr, misterioasa apariție a zânei şi cadoul ei nu-i dădeau pace. Spusele bătrânului dascăl îi rămăseseră întipărite în minte. Când petrecerea era pe sfârşite, prințul merse la împărat şi la împărăteasă şi le zise:

– Mamă, tată, m-am hotărât să plec în lumea mare, în căutarea nestematelor.

Auzind aşa ceva, cei doi părinți se întristară la gândul că fiul lor voia să plece departe de casă. Văzându-l însă de nestrămutat în dorința lui, îi dădură binecuvântarea lor. Împăratul a poruncit să i se aducă cel mai puternic cal din grajdurile sale. Bătrânul dascăl i-a dăruit o pană şi un crin alb şi i-a spus:

– Să-ți fie sufletul uşor ca această pană şi curat ca această nobilă floare. Multe încercări te aşteaptă, însă le vei trece cu bine.

Prințul multumi, îşi luă rămas bun şi drumul i se aşternu înainte.

 Cartea poate fi precomandată prin mesaj privat către
Editura Creanga Fermecată sau email la adresa creanga.fermeata@yahoo.ro

# # # # # # #

Serial Readers

The Club Of Serial Readers este locul in care te intalnesti cu prietenii tai sau cu alti pasionati de lectura si discuti despre cele mai citite carti, cele mai interesante povesti.

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare