Guest Post scris de Stefan Gheorghies.

“But, Gus, my love, I cannot tell you how thankful I am for our little infinity. I wouldn’t trade it for the world. You gave me a forever within the numbered days, and I’m grateful.” – Hazel

Cu toate ca nu ma declar fan al acestui gen de drama combinata cu un romantism presarat inevitabil cu evenimente menite sa testeze povestea de dragoste a personajelor principale, nu pot zice ca sunt strain de productiile din aceasta nisa, daca am putea spune astfel. Am vizionat A Walk to Rememberpentru a ma convinge ca recenziile criticilor sunt fondate si ca productia in sine urmareste sensibilizarea portofelelor celor care fac parte din publicul tinta. Am urmarit chiar si The Notebook in speranta de a combate recenziile pozitive din blogosfera romaneasca din acea perioada.

Desi la prima vedere as fi spus ca The Fault in Our Stars va intra si el in categoria productiilor de genul celor mai sus mentionate, nu regret ca am preferat sa testez pe propria piele aceasta ecranizare inspirata de romanul lui John Green. Am gasit in productia regizata de Josh Boone o poveste de dragoste care iese din tiparele romantismului mediocru prezent in cinematografia contemporana, dar si un scenariu bine adaptat care nu sare capitole intregi din carte doar de dragul de a contura un fir narativ spectaculos. Asa cum se zice in batrani, cu rabdare treci marea.

Actiunea urmareste doi tineri afectati de lupta contra cancerului. Pe de o parte, Hazel (Shailene Woodley) fusese crescuta in umbra faptului ca fiecare zi ar putea fi ultima. In urma numeroaselor operatii si a unui tratament experimental care daduse rezultate in cazul ei, ramasese cu sechele asupra plamanilor. Pe de alta parte, Gus (Ansel Elgort) isi pierduse un picior in lupta impotriva acestei afectiuni fatale, insa continua sa pastreze optimismul care il facuse sa reziste psihic in fata bolii. Intamplarea face ca cei doi sa se intalneasca si in mod inevitabil se leaga o frumoasa poveste de dragoste. Numai ca in aceasta existenta marcata de incertitudinea zilei de maine, conditia lui Hazel se agraveaza, iar Gus merge inainte cu planul de a o duce pe fata sa-si intalneasca autorul preferat tocmai in Europa, la Amsterdam. Zilele petrecute in orasul desprins din cotidianul celor doi ii apropie dincolo de orice imaginatie. Insa, in aceasta perfectiune de scurta durata, unul dintre cei doi va dezvalui un secret care le va afecta viitorul impreuna.

The Fault in Our Stars reuneste interpretarile de exceptie ale celor doi actori din rolurile principale. De altfel, nu este prima oara cand cei doi colaboreaza intr-un lung metraj. Dar sa revenim asupra povestii celor doi tineri marcati de o existenta dura in care dragostea devine evadarea lor comuna. Am apreciat la ecranizarea lui Josh Boone modul profesionist in care firul narativ a fost conturat. Intotdeauna in productiile in care drama se combina cu romantismul, in special in cazul in care actorii principali nu depasesc varsta adolescentei in poveste, riscurile sunt imense. Impactul interpretarilor poate ca este unul dintre cele mai importante aspecte in acest caz. Dar nu trebuie facut rabat nici de la scenariul care pune in valoarea distributia buna. The Fault in Our Stars cumuleaza cele doua criterii, iar rezultatul final este unul pozitiv. Reactia celor din sala de cinema spre finalul productiei intareste afirmatia anterioara, desi personal nu fac parte din aceasta categorie. Sunt mai degraba genul care iese emotionat de la o productie cu tematica post-apocaliptica; bineinteles, asta nu presupune nici ca am vizionat la rece ecranizarea cartii lui John Green.

Desi pentru fiecare recenzie pastrez tendinta de a acorda sau nu gradul de must-see unei productii, in cazulThe Fault in Our Stars ramane la latitudinea fiecaruia de a decide daca efortul dedicat vizionarii merita depus. Insa, fara indoiala, va recomand coloana sonora. Aici nu pot face exceptii.

#Ansel Elgort #club de carte #gus #hazel #john green #serial readers #Shailene Woodley #the fault in our stars