Joaca de-a Divergentii
What makes you different, makes you dangerous
Chiar daca, asemeni mie, nu ati citit (inca) bestsellerul Veronicai Roth, va sfatuiesc sa va uitati la Divergent. S-ar putea sa va placa mai mult tocmai din acest motiv si, oricum, nu e exclus sa va doriti sa cititi si cartile dupa aceea. Cartile, da, pentru ca sunt trei, ceea ce inseamna ca ne mai asteapta niste continuari. Sa speram doar ca se va pastra aceeasi distributie.
Nu puteam sa ratez acest film din mai multe motive, listate absolut aleator:
– este bazat pe o carte de mare succes in randul adolescentilor (varsta mea nu are nicio relevanta) si, in plus, Veronica Roth, autoarea, a fost implicata in productia filmului;
– trailerul mi-a adus aminte, pe alocuri, de Jocurile Foamei (pentru care, daca inca nu ati aflat, am o adevarata manie);
– toate persoanele care il vazusera deja aveau doar cuvinte de lauda la adresa lui;
– Theo James (in stransa legatura cu punctul de mai sus).
Subiectul este unul promitator, chiar daca lasa impresia, uneori, ca nu a fost exploatat suficient. Actiunea filmului are loc intr-un viitor nu foarte indepartat, in care societatea este impartita in cinci factiuni clar delimitate in functie de personalitatea dominanta a fiecarui individ. Astfel avem: Abnegation (cei altruisti), Erudite (cei inteligenti), Dauntless (cei neinfricati), Amity (cei pacifisti) si Candor (cei sinceri). Intr-o anume zi din an, toti tinerii cu varsta de 16 ani trebuie sa isi aleaga, in functie de rezultatele testului de aptitudini, dar si de vointa proprie, factiunea din care vrea sa faca parte. Tris Prior insa, Divergenta noastra, afla ca in cazul ei nu este vorba de o singura trasatura dominanta si ca ar putea sa faca parte, la fel de bine, din oricare factiune, nu doar din Abnegation, de unde provine. Doar ca, sa faci parte din toate inseamna de fapt, sa nu faci parte din niciuna, iar sa ramai fara de factiune este raul suprem care ti se poate intampla.
Cautarea adevaratei identitati devine mai placuta pentru Tris (si toate fetele din sala de cinema) in momentul in care apare Four in poveste. Cred ca sunt in asentimentul multora cand spun ca filmul a inceput si s-a terminat odata cu aparitia lui Four. Acesta reuseste sa faca povestea mai interesanta, deviind, in acelasi timp, atentia de la subiectul filmului.
Ca sa nu mai lungesc vorba si sa va las sa va bucurati de film, inchei prin a va spune ca, asa previzibila cum ma stiti, acum imi doresc cartile.
Voua cum vi s-a parut? Filmul, nu actorul – nu de alta, dar raspunsul la a doua intrebare il stim deja.
Scrie un comentariu