Tom Sawyer

Inocența personajelor din cărți

de / May 3rd, 2016 / 503 vizualizari

Uneori ține de perioada în care a fost scrisă cartea, alteori de inocența autorului. Dar de fiecare dată, inocența personajelor – sau opusul ei – determină stilul cărții și deznodământul poveștii.

Când spun personaje inocente, mă gândesc mai mult la cele cu care m-am întâlnit în anii copilăriei: Tom Sawyer, Remi din “Singur pe lume”, Cireșarii și cam toate personajele din basme. Inocența nu înseamnă lipsa dificultăților și a încercărilor la care sunt supuse personajele. Dar în momentul în care ele dețin această trăsătură, decorurile și locurile prin care umblă mi se par mai luminoase. Natura este mai bine observată, trăsăturile pozitive ale oamenilor se disting mai clar dintre rânduri, iar deciziile care le influențează destinul sunt luate pe baza unor sentimente autentice, care de cele mai multe ori duc către happy end.

Maturitatea m-a despărțit însă de cărțile cu personaje inocente. M-am întâlnit mai mult cu cărți în care personajele au încă de la intrare bagaje emoționale, în care ele știu că ceea ce arată la exterior le poate influența destinul în mod negativ. De aceea evită să-și afișeze gândurile și sentimentele, acestea rămânând rezervate cititorilor, prin intermediul monologului interior. În același timp, este percepută o atmosferă total diferită a poveștii, față de poveștile cu înclinație spre inocență: aspectele întunecate, mai murdare și mai puțin optimiste ale vieții nu sunt ocolite. Ele întregesc cartea și ne prezintă o realitate cu care ne putem confrunta după ce închidem ușa copilăriei.

Am întâlnit și personaje mature care mi s-au părut inocente chiar dacă nu trăiau în medii în care această calitate să le fie favorabilă. Dar în cărțile moderne, am impresia că ele nu mai sunt atât de apreciate de cititori și de critici. Să ne pierdem inocența înseamnă să facem treptat cunoștință cu adevăratele provocări ale lumii. Și pentru a aprecia o carte nouă, mulți dintre noi avem nevoie să ne identificăm pe acele planuri cu personajele. Altfel, tot ce simțim e o nostalgie a inocenței pierdute, sau în cel mai bun caz, izolată într-un colț al inimii.

Vouă vă plac personajele cu trăsături curate și care privesc lumea cu ochi inocenți? Sau mai mult cele prin intermediul cărora descoperim realitatea fără lentile roz?

# # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare