Vei adormi si apoi te vei trezi. Va fi ca si cum acele ore nici n-ar fi existat.

Sleeping Beauty nu este filmul la care ma asteptam cu toate ca am vazut trailerul si stiam in mare parte despre ce ar fi vorba. De fapt, nu imi dau seama la ce ma asteptam. Cand spun Frumoasa Adormita ma gandesc la povestea frumoasei pe care o salveaza printul, frumoasa adormita de catre vrajitoarea cea rea si uitata intr-un turn. Printul o saruta, ea se trezeste din “somnul cel de moarte” si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Ei bine, in varianta moderna a povestii, frumoasa noastra este prostituata. Lucy este studenta, munceste pentru a se intretine, face voluntariat la sectia de cercetari medicale a universitatii, se “vinde” prin baruri barbatilor care o doresc… Faptul ca nu intotdeauna o facea pentru bani, m-a cam pus pe ganduri. Era sau nu prostituata? Raspunsul a venit repede. Ea isi gaseste un job ceva mai deosebit, lucreaza in timp ce doarme. “Minunat” ar spune unii, insa privind partea tehnica, minunatul se evapora subit. Intr-o camera numita “sleeping beauty chamber” Lucy doarme, drogata, in timp ce barbatii profita de ea, iar a doua zi totul dispare. Nu isi mai aminteste nimic. Si este platita. Intalnirile nocturne se tranforma intr-un ritual pe care il urmeaza cu sfintenie pana intr-o zi in care vrea sa stie. Curiozitatea o invinge. Oare ce se intampla noaptea? Cum de este platita sa doarma? De aici si pana la final (unul socant pentru ea) e doar un pas.

Filmul a curs oarecum lin, scena dupa scena, cuvant dupa cuvant. Cu toate astea am ramas cu o senzatie ciudata de banalitate. Scene seci, mohorate, scene care vin una dupa cealalta fara sens de parca un copil fara pic de fantezie s-a jucat si le-a ordonat total anapoda. Acum e chelnerita, mai apoi face copii xerox intr-o firma oarecare, dupa care se vede cu amicul narcoman sau face pe cobaiul in laboratorul universitatii. Noaptea iese in baruri si face sex pe bani sau pentru a oferi placere – nu parea ca i-ar face placere sa se ofere. Totul se intampla mecanic, Lucy parand un robot fara constiinta, fara sentimente, fara zambet. Este trezita la viata de o pastila pe care i-o oferta un coleg. De fapt curiozitatea ii este trezita la viata. Vrea sa stie ce se intampla cand doarme.

Povestea este seaca, desi putea fi cutremuratoare. Eroticul se mentine doar la nivelul trupului dezgolit al fetei, perfect alb, si care vine in contrast cu batraneii subreziti care o pipaie, o miros, o ling in timp ce ea e cufundata in cel mai adanc somn. Privind aceste scene ai putea spune cu usurinta ca e un film cu pedofili, ea aducand foarte usor cu o pustoaica de liceu. Emily Browning este perfect aleasa pentru acest rol, femeia-copil, pacatoasa si inocenta in acelasi timp.

Sleeping Beauty este departe de a fi un basm, este poate o incercare de a evidentia femeia ca obiect, trupul adus la nivel de trofeu. Oricine il poate privi, dar nimeni nu il are cu adevarat. Banii pot cumpara doar un corp inert, sentimentele, trairile, fiind cu mult peste puterea de cumparare a cuiva.

Finalul m-a surprins intr-o oarecare masura tocmai pentru ca nu s-a explicat nimic, pentru ca nu a adus cu el niciun print care sa salveze situatia, ba chiar ultima imagine este cea a batranelului gol, lipsit de viata alaturi de tanara care doarme. Priveam acele ultime secunde din film si imi veneau in minte scene carora nu le gaseam sensul, intrebari care nu isi vor primi raspuns… Ar fi putut fi un film foarte bun. Din pacate, nu e decat o poveste “reinventata” intr-un fel cu totul neinspirat.

Filmul, desi am crezut initial ca are la baza povestea lui Disney, este inspirat de romanul lui Yasunari Kawabata, The House of the Sleeping Beauties, roman care cred ca merita toata atentia. Cu siguranta are mai multe de spus!

#club de carte #ecranizare #Emily Browning #film #sleeping beauty