Despre mijlocirea legăturilor dintre necunoscuți: Antoaneta Ralian

de / August 4th, 2016 / 299 vizualizari

Pentru cine mă știe cât de cât, acesta deja nu mai este un secret: sunt fascinată de Antoaneta Ralian, de multiplele ei „fețe”: traducător, femeie, om, scriitor. Și asta a pornit de la faptul că am citit Amintirile unei nonagenare: călătoriile mele, scriitorii mei, o carte despre care am scris atunci pe blogul meu, aici.

Toată această fascinație se lasă oarecum știrbită de faptul că îi reproșez Antoanetei Ralian că nu și-a depășit pasiunea de traducător în favoarea celei de scriitor. Cu cât drag aș fi citit ceva, orice, oricât scris de o persoană la care este atât de vizibil – din articole, interviuri, ba chiar și din traduceri – că îi face o deosebită plăcere să povestească și că a fost un talent înnăscut, care probabil nici nu ar fi avut prea multă nevoie de a fi șlefuit.

ralian

Nu cred în sfârșitul lumii este cartea care mi-a ținut toată atenția într-un loc vreme de vreo două zile. Pentru că acesta a fost rolul Antoanetei Ralian: să unească sub aceeași umbrelă, lăsându-le libertatea de a fi ei înșiși, un număr mare de scriitori variați, de personalități literare diverse și uneori dificile, alteori mult prea ușor de intuit. A luat acești cunoscuți sau necunoscuți scriitori, ea fiind podul de legătură, și ni i-a băgat în casă și-n suflet în același mod, adică cu dedicare și răbdare, ba chiar cu înțelegere – față de noi, față de ei, față de nenumăratele minusuri ale oamenilor în general.

M-a făcut pe mine să mă simt legată de ea însăși, iar asta fără a avea șansa de a o cunoaște. M-a făcut să mă simt legată de Iris Murdoch și de atâția alții, a fost inițiatoarea unor conexiuni de mare însemnătate pentru mine. A luat acești necunoscuți din relația scriitor-cititor și i-a făcut să se placă mai mult, să devină familiari, ba chiar prietenoși.

Ideea de a face o carte din articolele scrise de Ralian și din unele interviuri acordate de către aceasta este cel mai bun lucru care se putea face pentru a-i onora memoria și pentru a o aduce în fața publicului, din nou, mai mult ca scriitor decât ca figura arhicunoscută de traducător. Care, totuși, a modelat-o, după cum însăși recunoaște atunci când spune că a ajutat-o să scape de inhibiții faptul că l-a tradus pe Henry Miller, de exemplu.

După o copilărie burgheză și o adolescență marcată de iubire trăită cu războiul în fundal au urmat o tinerețe zbuciumată profesional și o căsnicie ca oricare alta, cu suișuri și coborâșuri, dar care a durat șase decenii – cam așa ar putea fi rezumată viața Antoanetei Ralian, cea care a mijlocit receptarea și acceptarea la noi a unor scriitori ca: Iris Murdoch, Salman Rushdie, Amos Oz.

Iar eu cred că, dacă ar fi ales și să-și spună propriile povești, Antoaneta Ralian ar fi fost cu mult, mult apreciată față de oricum nelimitatul respect care i se poartă acum pentru traducerile făcute de-a lungul vieții. Pentru că, așa cum spuneam mai sus, se vede acest talent înnăscut, se poate deduce atât de ușor faptul că imaginația și cuvintele potrivite n-ar fi ezitat să-și alăture forțele pentru a susține ferm un mare scriitor, care poate ar fi făcut România (un pic mai) mândră de oamenii ei cu peniță și pasiune.

Totuși, de vreme ce tot ceea ce ne rămâne de făcut este să ne bucurăm de ce ni s-a lăsat, orice text semnat de Antoaneta Ralian este – cred eu – bun prilej de contact cu literatura, cu substraturile ei, cu capacitatea ei vindecătoare, cu ale ei twists and turns care dau noi sensuri lumii și vieții. Pe lângă o lectură dintr-un autor tradus de ea, cititorul poate să-și hrănească obsesia cu un text din arhivele Dilemei.

În cartea asta sunt cam 230 de pagini de vis, speranță, amintire, revoltă, nostalgie – toate după rețeta proprie a traducătoarei pe care eu o consider, în primul rând, scriitoare excepțională.

Cartea e disponibilă pe Elefant aici sau pe Libris aici.

# # # # # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare