Cum, nu ai citit cartea asta?

de / November 27th, 2015 / 300 vizualizari

Sunt convinsă că fiecare dintre voi ați auzit întrebarea cum, nu ai citit cartea asta?… și nu o dată! De obicei vine însoțită și de ochi dați peste cap și, în funcție de impactul pe care l-a avut asupra interlocutorului, cu un pufăit care sună mai degrabă a: ai trăit degeaba până acum.

Partea amuzantă e că mi se întâmplă să fiu, la rândul meu, tentată să o adresez prietenilor atunci când ne trezim vorbind despre cărți. Întrebarea mă enervează la culme, recunosc, dar e ceva mai mare decât mine, ceva care mă face să rostesc acele cuvinte, să le împletesc în întrebarea cretină: cum, nu ai citit… Dacă cel care pune întrebarea își dă ochii peste cap, apoi și eu îmi dau ochii peste cap atunci când sunt întrebată, și o să vă spun mai jos de ce.

Din păcate, nu am avut timp până acum (în cei trezeci și ceva de ani) să citesc toate cărțile intersante din lume. Cu siguranță nu voi reuși în această viață să citesc nici măcar cărțile pe care le am în bibliotecă. Nu că nu mi-aș dori! Viteza cu care crește numărul cărților pe care le așez pe raftul bibliotecii și, implicit, în lista de citit, este considerabil mai mare decât cea cu care le citesc. Asta dacă nu se va inventa vreo pilulă minune în viitorul apropiat (speranța moare ultima!).

Să luăm spre exemplu anul acesta. Prin ianuarie s-a dat startul unei porvocări, “Reading Challenge 2015”. Am trecut acolo titluri pe care le-aș citi, titluri care își așteaptă rândul de ani buni. Cumva, multe dintre titluri au rămas în așteptare și, probabil, vor mai trece și alte anotimpuri peste ele până când le va veni rândul. De ce? Pentru că, între timp, au apărut altele care mi-au captat atenția. Cărțile se citesc la momentul potrivit, momentul acela în care avem nevoie de ele. Acum mă „lupt” cu patru cărți, le citesc încrucișat aș spune, când pe una, când pe cealaltă. Pe una o citesc atunci când lucrez, în pauze, pe alta seara când am nevoie să mă relaxez, iar pe cealaltă atunci când vreau să studiez puțină psihologie a relațiilor. Când o citesc pe a patra? Printre acestea. Este o antologie de proză scurtă foarte stufoasă. Merge citită câte o poveste pe zi, când și când. Nu pot spune că este cea mai grozavă metodă de a citi, dar toate aceste cărți s-au cerut citite. Pot eu să mă opun?

La întrebarea pe care am primit-o acum niște ani, cum, nu ai citit Maestrul și Margareta?, iaca o citesc acum. Așa cum voi citi și alte must read-uri la un moment dat.

Suntem diferiți (din fericire!) și la fel de diferite ne sunt gusturile. Fie că este vorba de filme – în cazul cărora mă lovesc frecvent de aceeași întrebare sâcâitoare, cum, nu l-ai văzut? –, fie că este vorba de muzică, de locuri pe care le frecventez sau de cărți, cu siguranță nu le-am văzut/ascultat/vizitat/citit pe toate. Și nici nu se va întâmpla această minune. Cel puțin nu în viața asta. Este unul dintre motivele pentru care mi-ar placea să avem mai multe vieți, și în viețile următoare să ne întoarcem aici, pe pământ, pentru a ne bucura de minunile care ne înconjoară și pe care nu avem cum să le cuprindem în puținii ani pe care îi petrecem cu ochii larg deschiși.

Cum, nu ai citit nici tu Maestrul și Margareta? Pune mână pe ea! Acum sau când va striga la tine.

# # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

Postul precedent

7 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare