Cum am ajuns să fiu o cititoare în serie

de / November 18th, 2016 / 340 vizualizari

Astăzi am decis să vă spun o poveste pe care vreau să v-o împărtășesc încă de când am început să scriu aici. O poveste foarte frumoasă, pe care nu o cunoaște multă lume, dar care este un capitol important pentru persoana care sunt acum: cum am ajuns să fiu o cititoare în serie.

Ca și copil, nu mă număram printre pasionații de lectură. Am auzit povești despre copii care și-au petrecut întreaga copilărie printre cărți, mirosind romane vechi și visând la basmele pe care le citeau. Eu nu eram așa. Mie îmi plăcea ca, în puținul timp liber dintre cursurile de vioară și o repetiție urmată de un concert, să fac orice altceva în afară de a citi. Fiind un așa-numit „copil minune al viorii”, aveam puțină libertate și chiar mai puțin timp liber. Tocmai datorită acestui program strict și a privării de activități specifice unui copil, puținele orele de libertate preferam să mi le petrec alergând prin parc sau jucându-mă cu singura prietenă pe care o aveam.

Adoram, totuși, să cumpăr cărți. Era activitatea mea preferată, dacă stau bine să mă gândesc. Imediat ce obțineam bani de la părinții mei, mă duceam într-o librărie și petreceam ore întregi acolo, alegând titluri pe care mai apoi aveam să le adaug în mica mea bibliotecă, unde și rămâneau însă, necitite și prăfuite.

De mică mă simțeam atrasă de librării și de mirosul cărților. Chiar dacă nu eram pasionată de lectură, era ceva la lumea aceasta care mă fascina. Îmi plăceau cărțile, fizic vorbind. Îmi plăcea să le ating, să le răsfoiesc, să le miros. Adoram ideea de a fi un adult care citește, însă nu eram dispusă să stau în pat și să mă holbez la o hârtie cu propoziții pe ea, când puteam zburda pe aleile parcurilor.

cititor

Contact cu lumea cărților aveam din plin pentru că mama obișnuia să îmi citească seara, după cină. Chiar dacă mă plictiseam foarte repede și nu aveam stare, îmi plăcea să o ascult. Gândindu-mă înapoi, acelea erau niște momente foarte prețioase, de care nu am știut să mă bucur și pe care le-aș vrea înapoi. Însă la vremea respectivă, zece minute de lectură erau destule.

Mama, la rându-i, citea destul de mult și mereu încerca să îmi inspire și mie dragostea ei pentru cărți. Însă eu, copil încăpățânat, lăsam cărțile să se adune în bibliotecă și continuam să mă păcălesc că într-o zi le voi citi. La ora actuală, eu îi recomand și împrumut cărți mamei, iar după le analizăm în detaliu.

De fapt, problema nu erau cărțile, ci alegerile pe care le făceam. Acum realizez că titlurile pe care le cumpăram nu se potriveau deloc cu gustul meu. Nici nu mă miră faptul că mă plictiseam după primele zece pagini. La recomandarea tuturor, cumpăram cărți specifice copiilor. Adică basme și povești ușoare, ori mie niciodată nu mi-au plăcut lucrurile de care alți copii erau fascinați.

Iubirea mea pentru cărți a început într-un mod neobișnuit. La vârsta de 10 ani am început să merg în fiecare sâmbătă la București pentru ore private de vioară. Pentru că între Bârlad și București sunt 300 de km și orele pe microbuz sau tren erau multe, am hotărât să mă amuz cu o carte. La început nu îmi stătea mintea foarte mult la literatură, dar am început să prind gustul ei în momentul în care am înșfăcat ceva din biblioteca mamei mele. Nu îmi amintesc titlul, nici autorul și nici povestea, dar știu că după ce am citit respectiva carte, am cărat după mine o carte la București, apoi încet-încet am început să iau una cu mine și la școală și să citesc în pauze, până am ajuns să am tot timpul la mine o carte. Dacă citeam din ea sau nu este altă poveste, dar cu siguranță a fost un pas într-o direcție corectă.

Totuși, pasiunea aceasta nebună pentru lectură pe care o am acum mi-a fost trezită de… seria Amurg. Da, da, povestea cu un vampir care se îndrăgostește de o fată pe care ar putea-o mânca la cină. Era prin 2008-2009, când mania era în toi și dădeai de povestea aceasta oriunde. Deși la început am fost sceptică în privința ei, curiozitatea m-a dat gata și mi-am cumpărat întreaga serie. Am început prima carte luni, iar vineri terminasem deja cel de-al patrulea volum, eram complet îndrăgostită de Edward și absolut obsedată de cărți. În special de cele fantasy, pentru că erau captivante, aventuroase și mă făceau să uit de mine.

Cam așa a început călătoria mea în lumea cărților. A fost o perioadă în care citeam numai fantasy, pentru că eram în căutare de aventuri. Printre ele mai strecuram și o carte clasică. Seria Academia Vampirilor a fost o altă obsesie care m-a făcut să mă îndrăgostesc și mai tare de cărți.

Practic, cărțile îmi erau prieteni și îmi țineau de urât. Luam cu mine o carte oriunde mergeam și citeam în fiecare pauză dintre repetiții sau ore. Oricând aveai nevoie de mine, mă găseai adâncită într-o lectură captivantă. De internet nici nu mă atingeam, pentru că nu aveam nevoie de el. Un roman îmi putea oferi o aventură mult mai bună decât orice altceva disponibil pe internet.

Pot spune că poveștile și cărțile au fost alături de mine la bine și la greu, în fața reușitelor și a dezamăgirilor și a tuturor schimbărilor care au survenit în viața mea. M-au ajutat să cresc, să mă maturizez și să am o imaginație care de multe ori mă bagă în situații ușor penibile. Între paginile unui roman am descoperit ce înseamnă dragoste, curaj, loialitate, prietenie și aventură.

De la fantasy am trecut la polițiste, apoi la indie, la clasice și apoi la literatură contemporană. Gustul meu în literatură se schimbă foarte des, dar îmi place să cred că într-o direcție bună. Acum citesc orice sună bine și cred că mă va ajuta să devin un om mai bun, în același timp făcându-mă să uit de mine. Am trecut de la un copil fără răbdarea de a citi la un adolescent cu un blog ciudat de cărți care prefera lectura în detrimentul oamenilor și a prietenilor. Acum sunt o cititoare în serie care citește când și unde apucă și care, din când în când, mai iese în lume și trăiește pe propria piele aventurile despre care citește.

Sursă foto cover

# # # # # # # #

Bianca

Cititoare, bloggeriță, visătoare, fashion addict, iubitoare de muzică, călătoare înrăită, om. Adoră să citescă și să împărtășescă pasiunea pentru cărțile sale preferate cu alți cititori. Visează la o viață plină de muzică, cărți, iubire si fericire. Blog personal: http://bianca2b.wordpress.com

4 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare