Fifty million people watched, but no one saw a thing.

Nici nu stiu cum ar trebui sa traduc termenul „quiz”. Dictionarul imi zice chestionar, batjocura, interogare, intrebari de control si, cumva iesit din banalitate, „cine stie castiga”. E pur si simplu genul de cuvant care nu are un corespondent exact in alte limbi. De altfel si originea acestui termen poate fi usor confundata cu nisa de televiziune reprezentata de emisiuni in care participantilor li se pun intrebari de cultura generala cu scopul de a castiga sume impresionantate de bani.

Quiz Show, in regia lui Robert Redford, reprezinta ecranizarea cartii lui Richard Goodwin, omul care a stat in spatele deconspirarii uneia dintre cele mai mari scheme de televiziune. Goodwin avea ulterior sa devina o importanta voce in politica tarii, insa cartea care a stat la baza filmului din 1994 confirma geniul negativ al producatorilor de televiziune in anii 1950, producatori axati pe ideea de profit si mai putin pe cea de corectitudine.

Actiunea debuteaza cu Herbie Stempel (John Turturro), un concurent al emisiunii de cultura generala idolatrizata de intreaga natiune americana. Jucand rolul unui cetatean simplu, fara studii superioare, un pic naiv, dar cu o memorie unica, Herbie reuseste sa se mentina in concurs timp de saptamani bune, distrugand orice concurent. Insa, in momentul in care un tanar profesor universitar devine fascinat de acest concurs si isi anunta participarea in cadrul acestuia, lucrurile se schimba. Charles Van Doren (Ralph Fiennes) atrage atentia producatorilor, fiind perfect pentru a deveni noua imagine de succes a emisiunii. Pe cale de consecinta, lui Herbie i se cere sa se retraga pentru binele emisiunii, ba mai mult, i se sugereaza sa greseasca o anumita intrebare pentru a asigura dramatismul scenei in care urma sa fie eliminat. Astfel intra in atentia spectatorilor inteligentul Van Doren, insa miscarile din spatele camerei de filmat sunt mai mult decat dubioase. Lui Van Doren i se furnizeaza inainte de concurs atat intrebarile, cat si raspunsurile.

Am vazut in Quiz Show un film de exceptie in care conceptia de corectitudine reprezinta stalpul intregii actiuni. Am putea asocia acesteia si onestitatea, sinceritatea, onoarea, de ce nu si demnitatea celor implicati in intreaga schema producatoare de bani din sponsorizari si audiente. Herbie Stempel pare la prima vedere tipul omului sincer, ajuns pe propriul merit la concursul de cultura generala. Insa, se dovedeste ulterior ca naivul Herbie nu este chiar atat de usor de prostit si ignorant fata de aranjamentele din spatele cortinei.

Pe de alta parte, Charles Van Doren este un tanar profesor universitar, fiu de scriitor renumit, la randul sau profesor universitar. Presiunea care se revarsa asupra carierei lui Charles este una enorma, iar umbra tatalui sau il preseaza sa caute o modalitate rapida de realizare profesionala. In mod ciudat, acesta gaseste solutia imorala in concursul de cultura generala. Corectitudinea si sinceritatea devin concepte invechite atunci cand acesta primeste inainte de fiecare emisiune intrebarile care urmau sa fie adresate si raspunsurile acestora.

Nu in cele din urma, il avem pe Dick Goodwin (Rob Morrow), un absolvent de drept la Harvard care preferase un loc de munca in administratia publica decat in mediul privat. Premiant al promotiei sale, personajele cu care intra in contact adesea se amuza de situatia absolventului de Harvard ajuns sa lucreze pentru stat. Insa, pozitia ocupata de Dick Goodwin nu este una de neglijat. Facand parte dintr-o comisie a Congresului american care putea supraveghea orice activitate, inclusiv cea din televiziune, nu dureaza mult pana ca jocurile de culise din spatele emisiunii de cultura generala sa ii atraga atentia. Condus de corectitudinea care lipsea celorlalti „eroi” mediatizati, Goodwin va dezvalui intreaga schema de imbogatire pusa la cale de postul de televiziune american.

#Cine stie castiga #club de carte #film de vazut #Quiz Show #Robert Redford