scriitor

Cel mai trist mesaj pe care-l primește un scriitor mic de la un alt scriitor mic

de / June 15th, 2018 / 376 vizualizari

Mi-a venit să scriu despre asta, asumându-mi anticipat înjurăturile celor câțiva care înțeleg, ca de obicei, că am scris niște cărți „ca să te crezi superioară la oamenii josnici”, în urma mesajelor pe care le primesc cu regularitate atât pe contul personal, cât și pe cele – multe – pe care le administrez în diverse contexte, parte însemnată dintre ele neavând măcar legătură cu cultura, literatura ori altele.

Ca și cum ar scrie pe o pagină pe care se vând drujbe ca să întrebe de pufuleți și vacanțe all inclusive destinate exclusiv măgărușilor care șchiopătează de stângul din spate și văd ceva mai rău cu ochiul drept, scriitorul mic, dar fără simțul penibilului, se gândește cui să scrie ca să se scoată din „sărăcie”. Pentru că noțiunea de promovare îl incomodează, că mai bine stai pe Facebook să dai add la dubioși necunoscuți, dar de la care aștepți ceva, nici nu știi bine ce, în loc să pui mâna să citești cum să folosești social media în afaceri, de exemplu. Da, și vânzarea cărții tale tot afacere se numește, doar că tu alegi să o tratezi de parcă ai vinde iconițe mântuitoare și salvatoare cu mama lui Arsenie cel pletos.

În loc să înveți, după ce ți-ai pierdut niște timp din viață – trei zile, luni sau zece ani – scriind o carte, găsești că de vină pentru faptul că nu ești citit pe bandă rulantă e statul paralel, și-atunci te-mbățoșezi să găsești un scriitor la fel de mic ca tine căruia să îi scrii: „Bună, am scris și eu o carte, dar sunt la început și știi cum e, nu mă citește nimeni, dă-mi tu like la pagină, merci.”

Vere dragă, te-ai gândit vreodată, mă întreb sincer, te-ai gândit ca timpul acela să-l folosești tastând altceva? De exemplu: n-am vreo pretenție, dar mi-ar plăcea să-ți trimit cartea mea, poate o citești, poate îți va plăcea. Atât, nimic mai mult. Ești privit cu mai mult respect din prima, sigur nu scuipă-n monitor celălalt scriitor mic căruia îi ceri să-ți dea like la pagină, love la postări(/le cu greșeli) și invite tuturor prietenilor lui, tot din sfera mediocră, în cel mai bun caz, să dea și ei like.

Te-ai gândit ca, tot în timpul acela, să îți storci creierii pentru o altă abordare? Te-ai gândit că tonul tău, așa demanding cum e, are toate șansele să îți aducă un block cât casa?

Știu asta pentru că am fost, pe rând, ambele tipuri de scriitor mic – și măcar n-am avut nevoie de mult timp să mă prind ce e mai penibil, iar asta mă urcă pe treapta aia de pe care pot să zic că hei, nu mai face așa, ție îți faci rău, cărții tale îi creezi dezavantaje!

Și mai știu asta și pentru că am fost librarul care, timp de trei ani, a așezat cărțile în urma unor autori necunoscuți mie, dar oameni mici cu siguranță, care se apucau să aranjeze cărțile de pe raft astfel încât să le scoată pe ale lor în față, convinși că doar acest tip de marketing garantează succesul și refuzând să accepte că toate cărțile bune și foarte bune sunt cerute insistent de cei care le vor, chiar dacă ele nu-s expuse la vedere, în sute de exemplare.

Foto: Pexels.com

# # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură” (poezie) și „Jurnal de librar” apărute la Herg Benet.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare