Ce facem cu cărțile după ce le citim?

de / February 9th, 2017 / 788 vizualizari

Una dintre problemele cu care se confruntă cititorii este spațiul alocat păstrării cărților care este, în cele mai multe cazuri, insuficient. Mă îndoiesc că există vreun pasionat de lectură care să nu aibă dilema aceasta. Datorită volumului mare de cărți pe care îl cumpărăm și a neputinței de a renunța la acestea după ce le citim, rafturile bibliotecilor personale se umplu mai repede decât am vrea și, înainte să ne dăm seama, fiecare colț din casă este plin cu cărți. Spre exemplu, eu am cărți peste tot: în biblioteca din sufragerie, unde le-am așezat pe două rânduri, în cele două biblioteci din dormitorul meu, pe biroul părinților mei, în beci, sub pat și, mai nou, în bucătărie. Cu toate acestea, nu plănuiesc să mă opresc din cumpărat cărți prea curând, chiar dacă nu apuc să le citesc pe toate.

Întrebarea mea este simplă. Ce facem, totuși, cu cărțile după ce le citim? Întrebarea a survenit după o discuție cu mama, care îmi spunea că am să ajung să fiu ”dată afară din casă de cărți”. Problema este că nu a fost o simplă glumă. Dacă continui în ritmul acesta, va trebui să închiriez o casă numai pentru biblioteca personală.

Poate vă gândiți că răspunsul este evident. A venit timpul fie să mă opresc din achiziționat romane, fie să mai dau din ele. Însă acestea nu sunt niște opțiuni bune pentru mine, pentru că eu sunt dependentă de librăria mea preferată și, de asemenea, nu mă pot despărți de cărțile mele, pe care le consider niște prieteni de nădejde. Gândul că atunci când voi pleca de acasă, va trebui să le las în urmă mă deprimă. Sunt sigură că îmi va fi la fel de dor de confortul oferit de biblioteca mea ca și de părinții mei.

Păstrez fiecare titlu pe care l-am cumpărat sau primit de când am început să citesc, ceea ce înseamnă că am în casă 8 ani de cărți. 8 ani în care am adăugat o nouă carte în biblioteca aproximativ în fiecare săptămână, fără a renunța la nici una în schimb. De ce păstrez eu toate romanele pe care le cumpăr, chiar și după ce le citesc? Motivul este simplu. Pentru mine, o casă fără bibliotecă nu este ”acasă”, ci o simplă încăpere în care dormi și îți desfășori activitatea de zi cu zi. Biblioteca mea nu numai că îmi înfrumusețează apartamentul, dar îmi oferă și o stare de liniște și confort. Simpla idee că pot deschide o carte oricând vreau și pot uita de lumea din jurul meu mă face să mă simt protejată și extrem de bogată.

library

De asemenea, ador momentele de mândrie când stau și mă uit la toate cărțile pe care le-am citit și observ evoluția mea ca cititor. Îmi place să fiu conștientă de parcursul meu: de unde am început, de la romane Young Adult, și unde sunt acum, la literatură clasică și contemporană. În plus, sunt genul de persoană care se atașează de obiectele din jurul ei, pentru că le asociez cu evenimente din viața mea. Știu, spre exemplu, ce carte citeam când mi-am luat diploma de conservator sau când m-am îndrăgostit prima dată. De altfel, între paginile cărților preferate păstrez fotografii, bilete la concertele care mi-au schimbat viața, scrisori și tot felul de amintiri de care nu vreau încă să mă despart.

Sunt genul de cititor care recitește cărți. Chiar dacă există milioane de titluri pe lumea aceasta pe care vreau să le citesc, cred că este benefic ca, din când în când, să ne întoarcem la o carte pe care am mai citit-o în trecut. În primul rând, pentru a o înțelege mai bine. Un exemplu bun este romanul ”Lolita”, pe care vreau neapărat să îl citesc din nou anul acesta, pentru că experiențele pe care le-am avut de la prima lecturare mă vor ajuta să înțeleg povestea altfel. În plus, sunt de părere că ”relația” cu o carte nu se termină în momentul în care o închizi și o pui înapoi pe raft. Ea continuă de fiecare dată când o vezi pe raft, o deschizi și conștientizezi toate schimbările care s-au produs de-a lungul anilor și rememorezi amintiri dragi.

Totuși, dilema mea rămâne. În cazul în care chiar nu mai avem spațiu pentru cărți, ce facem cu acestea? Există anumite modalități de a ”renunța” la dragile noastre romane făcând, în același timp, bine altora. O alegere excelentă este de a dona cărțile unor biblioteci, școli, orfelinate, penitenciare sau orice loc pe care îl considerăm noi potrivit. Eu plănuiesc să fac o selecție printre romanele mele în engleză și să le ofer bibliotecii de la școală, care s-a înființat anul acesta și care are, încă, foarte multe rafturi libere. Apoi, vara aceasta vreau să mă interesez de câteva orfelinate unde aș putea dona câteva romane. Întotdeauna mi-am dorit să ofer un motiv de bucurie oamenilor cu o viață mai dificilă decât a mea, iar literatura este modul meu de a o face.

Bineînțeles, există și opțiunea de a dărui cărțile unor persoane dragi. Atât timp cât acestea sunt încă într-o stare bună și suntem siguri că persoana care le va primi se va bucura de ele și le va aprecia, mi se pare cadoul perfect. Sau, de ce nu, le putem împrumuta. Deși nu sunt persoana care să împrumute cu prea multă ușurință cărțile ei, atât timp cât un anumit titlu nu se numără printre cele foarte dragi mie și știu că persoana respectivă va avea grijă de el, nu mă deranjează să i-l împrumut. Astfel fac loc în bibliotecă și am un motiv de a cumpără o nouă carte. Până la urmă, nu se poate să las un spațiu liber în bibliotecă și să stric imaginea de ansamblu a acesteia!

biblioteca

În ultima vreme am observat că se poartă schimbul de cărți între cititori. Foarte multă lume apelează la această modalitate de a citi titluri noi: ei trimit o carte din biblioteca lor unor alte persoane, de la care primesc un titlu pe care nu l-au citit. Îmi place mult ideea acestui schimb, pentru că avantajele sunt numeroase. Poți întâlni persoane cu același gust în literatură, astfel având șansa să împărtășiți păreri și să discutați despre poveștile favorite. În același timp, ai posibilitatea de a renunța la titlurile pe care nu mai vrei să le citești și de a citi altele noi.

Ca blogger de carte, am apelat de foarte multe ori la concursuri pentru a face puțin spațiu în bibliotecă, oferind anumite cărți ca premii. Mi-a plăcut dintotdeauna să fac o bucurie cititorilor mei, oferindu-le cărțile pe care și le doreau. Dacă vin de la mine din bibliotecă, mi se pare și mai bine, pentru că creează o legătură specială între mine și cineva care alege să îmi citească blogul.

Oricum ar fi, să dai o carte din biblioteca ta personală nu este ușor, dar poate fi necesar uneori, dacă nu mai ai posibilitatea de a o păstra. Bineînțeles, există mereu posibilitatea de a scoate toată mobila din casă și de a o înlocui cu cărți, ca mai apoi să îți deschizi propria bibliotecă publică. Cine nu și-a dorit măcar o dată în viață să fie bibliotecar și să fie mereu înconjurat de cărți?

Voi ce faceți cu cărțile după ce le citiți? Sunt foarte curioasă dacă le păstrați sau nu, iar dacă nu, ce faceți cu ele. Aștept comentariile voastre!

Sursă foto: tumblr

# # # # # # # # #

Bianca

Cititoare, violonista, bloggerita, visatoare, fashion addict, iubitoare de muzica, calatoare, om. Ea e ciudata care are mereu o carte in mana si castile in urechi. Adora sa citesca si sa impartasesca pasiunea pentru cartile sale preferate cu alti cititori. Viseaza la o viata plina de muzica, carti, iubire si fericire. Blog personal: http://bianca2b.wordpress.com

20 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare