Cartea lunii septembrie: Elevul Dima dintr-a șaptea
Copil fiind, percepeam luna septembrie ca un nou început. Totul mirosea a nou, hăinuțele de școală, caietele și, cel mai important, cărțile erau noi. Pentru că era vorba de școală, entuziasmul îmi dispărea în câteva zile, desigur. Totuși, prima zi avea ceva magic în ea. Unde ai fost, ce ai citit, unde te-ai bronzat așa, cu cine te-ai întâlnit, erau doar câteva dintre subiectele fierbinți pe care le abordam încă de la careu, în timpul festivității de deschidere a noului an școlar. Zumzetul general era redus la tăcere de vocea doamnei directoare și, după discursul la care cu greu eram atenți, ne îndreptam doi câte doi spre școală – care, de asemenea, mirosea a nou.
Luna aceasta vă invităm să ne întoarcem pe băncile școlii. Am ales o temă care să ne aducă aminte de primul clopoțel, de vremurile în care grijile și responsabilitățile erau departe de noi. Cartea lunii septembrie, cea care a primit cele mai multe voturi din partea voastră și pe care o vom citi luna aceasta, este Elevul Dima dintr-a șaptea de Mihail Drumeș.
Despre carte:
Una dintre cele mai bine vândute cărţi de literatură română din toate timpurile, Elevul Dima dintr-a şaptea reprezintă cartea de suflet a multor generaţii, care farmecă într-o măsură atât de covârşitoare de la prima lectură, încât se cere citită şi recitită, cu un nou val de emoţii, la vârste diferite. Într-o curgere alertă, aproape filmografică, romanul desfăşoară în faţa cititorilor săi aventurile lui Grig Dima care, după ce-şi petrece prima parte a vieţii la Londra, se mută la liceul Mihai Bravu din Craiova. Aflat la vârsta adolescenţei, când libertatea e deplină, iar visele sunt trăite su maximă intensitate, eroul descoperă dragostea şi odată cu aceasta fericirea, dar şi mecanismele unei lumi ruinate, pe care îşi doreşte s-o schimbe.
„Viaţa nu are nevoie decât de iubirea simplă, de toate zilele, cu scopul ei cert. Marile pasiuni înfruntă timpul, legile firii, toată orânduiala lumii, în goana lor nebună, fără ţintă şi fără frâu.” – Mihail Drumeş
Nu am citit cartea, însă nu pot uita zilele în care o citea sora mea. Citea și râdea, citea și râdea. Eu râdeam de râsul ei. Nu știu de ce nu am citit-o la moment respectiv, poate eram prinsă de alte lecturi, poate nu voiam să citesc despre școală… Acum, la mai bine de douăzeci de ani distanță, cred că i-a venit rândul elevului Dima. Ar fi cazul să îi aflu povestea. Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut? Vă e dor de perioada școlii? Și, cel mai important, ce cărți v-ar fi plăcut să fie atunci în programă?
Ați scris o recenzie a acestei cărți? Ne-o puteți împărtăși pe site, aici >>
Dacă nu aveți cartea Elevul Dima dintr-a șaptea, o puteți comanda de pe Libris.ro aici sau Elefant.ro aici și vă așteptăm la povești!
9 Comentarii
Comenteazasimona / September 2, 2016 la 11:26 am
Am citit cartea in perioada liceului, am recitit-o la cativa ani dupa terminarea facultatii si am regasit in ea acelasi farmec. De obicei cand recitesc o carte gasesc sensuri noi si o percep altfel, insa cu aceasta carte nu s-a intamplat astfel. Prima data am citit-o pe baza de imprumut de la o vecina, apoi mi-am cumparat-o si eu, pentru ca eram sigura ca voi dori sa o recitesc la un moment dat. Da, la fel ca sora ta, si mie mi s-a intamplat sa citesc si sa rad. Dar au fost si capitole care m-au intristat, la care am suferit odata cu personajele. Cartea se citeste relativ repede, am mai citit carti scrise de Mihail Drumes si scriitura lui mi se pare lina si cursiva, fara cuvinte care sa te incurce sau fraze pompoase. Scurt si la obiect. Recomand cu caldura aceasta carte celor care nu au citit-o inca.
Andres / September 5, 2016 la 11:06 am
Simona, îți mulțumesc tare mult pentru recomandare. Voi pune și eu mâna pe ea cât de curând. E în fosta cameră a surorii și nu cred că se va supăra dacă o împrumut. Dimpotrivă! 😀 Chiar sunt curioasă ce efect va avea asupra mea. Mi s-a întâmplat să citesc o altă carte a adolescenței – De veghe în lanul de secară – care nu m-a impresionat deloc, deși este una dintre cărțile de referință… Am citit-o cu mult prea târziu, zic eu. Sper ca Elevul Dima să fie altfel, așa cum ai descris-o tu. ^_^
Barbalata Mirela / September 3, 2016 la 9:14 am
Recunosc ca nu am citit-o. Sincer nici eu nu stiu de ce am ocolit-o pana acum
Andres / September 5, 2016 la 11:08 am
Mirela, la fel și eu. Mă voi repeta acum, dar cred că fiecare carte se citește la momentul ei. Cumva, ele ne pică în brațe atunci când avem nevoie de ele. Dacă vei reuși să o citești, te aștept cu impresii. 🙂
simona / September 5, 2016 la 1:11 pm
Andres, la fel am patit si eu cu “De veghe in lanul de secara”, dar probabil tocmai din cauza ca nu am citit-o la momentul potrivit. Insa te asigur ca nu vei pati la fel cu “Elevul Dima dintr-a saptea”. Bine, gusturile nu se discuta, insa…Astept parerea ta despre carte cand o vei termina 🙂
Andres / September 5, 2016 la 1:18 pm
Eu sper să fie cum zici tu. 😀 Voi reveni cu impresii!
Mulțumesc!!!!!
Teodora / September 5, 2016 la 3:52 pm
Buna! Te-am tag-uit la un tag creat de mine. Poti intra pe bibliotecafermecata.blogspot.com pentru mai multe detalii.
Andres / September 5, 2016 la 3:58 pm
Mulțumesc, Teodora!
Teodora / September 5, 2016 la 7:46 pm
Cuplacere! ^_^