Când tehnoredactarea și formatul cărții ucid plăcerea lecturii

de / February 2nd, 2017 / 500 vizualizari

Trebuie să recunosc că uneori mă las ușor influențată când vine vorba de cărți. Înainte de a citi descrierea unei cărți și de a afla păreri propriu zise despre ea, ochii îmi fug pe copertă, pe titlu și nu în cele din urmă pe formatul ei și modul în care aceasta este tehnoredactată.

Îmi plac cărțile mari și poveștile ce au multe pagini și mii de detalii, numai bune să mă pierd în ele și lectura să dureze cât mai mult. Deci nu-i vorba de grosimea cărții, ci de felul în care unii redactori încearcă să înghesuie cât mai multe cuvinte pe o pagină, fapt ce dă senzația de aglomerare, de saturație. Nu știu voi, însă eu când dau să răsfoiesc o carte și văd că rândurile n-au deloc spațiu între ele, mai că se încalecă unele pe altele, simt că mă sufoc. Poate să fie o carte extraordinară și scrisă într-un mod formidabil, dar faptul că paginile sunt supra-aglomerate mă face să privesc cu oarecare dezgust cartea, să-i dau o notă dezagreabilă, să o judec aspru și greșit înainte de a o citi. Mă gândesc că poate e un mod de a restrânge povestea în cât mai puține pagini, nu știu dacă pentru a fi profitabil din punct de vedere financiar ori doar pentru a avea în final o ediție într-un format mai simpatic și compact.

Paginile sunt supra-încărcate de text, totodată literele sunt mărunte. Lectura-mi obosește imediat ochii și îmi dă o stare de plictis. Cartea are undeva la 400 și ceva de pagini, 97% ca cea de sus. (Nu dau numele cărții, n-are nici o vină.)

Pe de cealaltă parte mai sunt și cărțile în care textul seamănă cu o bluză ce s-a lărgit după ce n-a fost spălată corespunzător. Rândurile par a fi întinse la propriu pe pagini astfel încât numerotarea să fie în creștere, ca să nu mai vorbim de spațiul liber și inutil lăsat la margini și eventual fontul prea mare ce-l au literele. Sigur ați dat și voi de o astfel de carte, o carte,  din aceea în care dacă ați lua conținutul și l-ați aranja puțin, ați înjumătăți numărul paginilor.

Trei degete spațiu deasupra și dedesubt, câte două pe margini. Cartea are undeva la 100 de pagini. Imaginați-vă câte pagini ar fi avut dacă textul era mai restrâns…

Apoi, mai avem de-a face și cu acele formate gigantice cu care te învârți în mână jumătate de ceas pentru a le găsi un loc în bibliotecă. Desigur, trebuie să improvizezi ceva, căci nicăieri nu stau cum trebuie. Bine, nu spun că ar trebui să fie toate editate la aceeași dimensiune, ci doar să se țină cont de anumite aspecte logice: încap într-o bibliotecă/ pe un raft? Le poți lua cu tine fără să folosești căruciorul de butelie sau o sacoșă din aia mare de supermarket? (Nu am încărcat nici o poză drept exemplu pentru simplul fapt că nu le-am găsit un loc potrivit în noua mea căsuță, așa că au rămas momentan în vechea bibliotecă.)

Am ținut să-mi spun of-ul deoarece mi se pare că li se face o nedreptate acestor cărți. De ce să fie judecate și privite cu dispreț înainte de a fi citite? De ce să fie lăsate acasă doar pentru că nu încap în geantă/ rucsac? De ce să nu fie cumpărate din librărie doar pentru că nu le poți căra? De ce să nu stea lângă surorile lor în bibliotecă și să fie puse deoparte, izolate? Cine redactează aceste cărți nu știu că și ele au un suflet? Doar zic …

Foto: arhiva personală

# # # # #

Cornelia Popa

Mă bucur de lucrurile mărunte ale vieții, îmi pun o carte și-un termos cu ceai în coșul bicicletei, pedalez până-ntr-un colțișor al naturii și sunt cea mai fericită! Iar dacă am și-o bucățică de hârtie… imediat îi dau o formă și-un nou sens! O găsiți și pe: https://www.facebook.com/douamanute/

4 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare