lectura

Când lectura durează mai mult de o săptămână…

de / July 19th, 2017 / 285 vizualizari

Mereu am susținut că nu există cărți proaste, ci doar o nepotrivire între lectură și cititor. Ce nu-mi place mie, altcuiva e posibil să-i placă la nebunie. Dacă a reușit să-i fure un zâmbet, o lacrimă, l-a făcut să-și pună întrebări sau i-a oferit răspunsuri la cele pe care deja le avea, ei bine, asta înseamnă că pentru el a fost o carte bună. Este părerea mea, bineînțeles. Și totuși, când îți dai seama că o carte nu-i pe placul tău? În cazul meu e atunci când lectura durează mai mult de o săptămână.

Știu că mai sunt și cititori care prelungesc lectura tocmai pentru că le place extrem de mult și nu vor să se termine imediat, însă eu nu mă încadrez în acea categorie. Când o carte mă prinde și îmi trezește interesul nu o pot lăsa din mână. O savurez imediat. Ba chiar mă gândesc din când în când la ea până apuc să o deschid din nou. Îmi pun întrebări despre ce s-ar putea întâmpla în continuare, uneori chiar îmi dau cu presupusul și răspund tot eu.

Deși nu-mi place, lucrurile stau și altfel câteodată. Mai sunt și cărți al căror conținut nu mă atrage, nu mă regăsesc în poveștile lor. Îmi dau seama de acest fapt după felul cum parcurg paginile, iar dacă mă întind cu lectura mai mult de o săptămănă atunci e clar: am parte de o carte ce nu mi se potrivește. Probabil că acum zici “Asta e, las-o baltă și apucă-te de alta! Ce e așa greu?”, însă nici simplu nu e. De ce? Pentru că nu pot lăsa cărți neterminate, dar despre asta o să vă povestesc mai pe îndelete altădată. Ideea e că tind să cred că orice carte are un mesaj de transmis. Uneori se întâmplă să-l găsesc, alteori nu, și atunci nu fac altceva decât să închid cartea și să mă bucur că în sfârșit am terminat-o! Asta e, mi-o asum.

Ce m-a făcut să scriu despre asta? Ultimele două cărți pe care le-am citit în interval de o lună. Da, atât de mult m-am lungit. Nu pentru că am amânat să citesc, ci pentru simplul fapt că lectura a decurs extrem de lent. N-am să dau nume, căci după cum spuneam, altora e posibil să le placă la nebunie și n-aș vrea să rănesc pe cineva (acesta fiind unul dintre motivele pentru care câteodată nu împrumut cărți). Cert e că după două astfel cărți, și una după alta, parcă mi-e frică să mă apuc de următoarea. Mi-e dor de o carte citită într-o noapte, citită dintr-o suflare. Acum că mi-am descărcat sufletul parcă am mai prins curaj. Să mă apuc de următoarea carte? Mă apuc! Urați-mi noroc!

Sursă foto: americanprofile.com, pexels.com

# # # # #

Cornelia Popa

Mă bucur de lucrurile mărunte ale vieții, îmi pun o carte și-un termos cu ceai în coșul bicicletei, pedalez până-ntr-un colțișor al naturii și sunt cea mai fericită! Iar dacă am și-o bucățică de hârtie… imediat îi dau o formă și-un nou sens! O găsiți și pe: https://www.facebook.com/douamanute/

10 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare