Când ai fost ultima dată fericit?

de / November 7th, 2015 / 217 vizualizari

insignaEra trecut de miezul nopții. Ieșisem cu prietenii în Centrul Vechi să vedem o piesă de teatru la Godot și am continuat seara la un pahar de vin și unul de vorbă. Piesa trebuia discutată, poveștile de peste săptămână spuse, planurile pe mai departe făcute. Nu, de obicei nu reușim să ne facem planuri, însă știm că ne vom revedea curând la un alt pahar de vorbă.

Barul se golise, poveștile spuse. Sau poate oboseala de peste zi ne ajunsese și somnul ne dădea târcoale. Am ieșit. Aerul rece de început de toamnă ne-a trezit din moleșeală. Un grup de băieți veseli s-a apropiat de noi. Unul dintre ei s-a oprit în dreptul meu și al amicei mele, A., și ne-a întrebat zâmbind: când ați citit ultima carte? Mă așteptam la orice, dar nu la întrebarea asta. Iar el se aștepta la cu totul alt răspuns. A. tocmai terminase de citit o  carte, eu i-am spus că citesc Cheever, Povestiri. Pe moment, băiatul s-a blocat. A bălmăjit ceva de tinerii din ziua de azi, de educație, de cărți. În timpul acesta, cu mare mândrie, i-am arătat insigna mea de serial reader. Uite, i-am zis, citesc carte după carte și sunt tare mândră de asta. A părut mulțumit.

Am prins-o pe A. de braț și am pornit după prietenii noștri. Băiatul, pentru că își dorea probabil să aibă ultimul cuvânt, a venit după noi cu o nouă întrebare. Dar fericite, când ați fost ultima dată fericite? Ne-am uitat una la alta și i-am spus aproape în același timp: chiar acum! Cum altfel să ne fi simțit după o seară petrecută în compania prietenilor? Ne-a îmbrățișat. Nu știu dacă ați simțit vreodată bucuria aceea a unei îmbrățișări date de un străin în plină stradă, o îmbrățișare apreciativă… a fost un moment minunat!

Atunci când văd un om care citește, atunci când cei pe lângă care trec povestesc despre o carte sau alta, zâmbesc. Este un zâmbet involuntar. Le înțeleg entuziasmul. Este foarte greu să ții doar pentru tine o poveste minunată, este aproape imposibil să nu te trezești spunând “în cartea asta pe care o citesc acum…”. Nu de puține ori, în discuțiile cu cei apropiați, subiectul, oricare ar fi el, alunecă spre poveștile citite. Nu numai că prin ele trăim alte și alte vieți, dar, cumva, ne hrănim cu experiențele acelea. Învățăm din trăirile altora. E ficțiune, ar spune unii. Ficțiune, ficțiune, dar e foarte posibil ca aceasta să fie cheia unei probleme cu care ne confruntăm la un moment dat. Și, dacă ești cititor (în serie), știi despre ce vorbesc.

Acum citesc cartea de care mi-a povestit prietena mea în acea seară, Maestrul și Margareta (Mihail Bulgakov). Poate că ar fi rămas încă pe raftul bibliotecii dacă A. nu mi-ar fi recomandat-o cu atâta căldură. A așezat-o într-o lumină în care nimeni până atunci nu o făcuse. Astfel, m-am abătut din nou de la lista mea de lecturi. Ba chiar am lăsat deoparte Povestirile lui Cheever. Nu (mai) obișnuiesc să citesc cărți în paralel, dar, din când în când, apare și excepția.

maestrul

Permite-mi acum să te întreb: când ai fost ultima dată fericit/ă? Întrebarea legată de carte o reformulez pentru că știu că citești: ce carte citești acum?

După ce răspunzi la cele două întrebări (în gând sau în comentarii), te rog să primești zâmbetul și îmbrățișarea mea.

# # # # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare