fotocalvino1

Călătorie unică în logica absurdului real cu Italo Calvino

de / July 27th, 2016 / 281 vizualizari

Știu că pare că mă contrazic prin titlu, dar – mai ales dacă e să luăm în considerare contextul oferit de scrierile și stilul lui Italo Calvino – totul are sens și este chiar necesar pentru înțelegerea operei.

fotocalvino1

Italo Calvino este descoperirea mea din facultate, când Orașele invizibile au ajuns pe o listă de lecturi recomandate la un curs. Nu l-am înțeles atunci în totalitate și, prin urmare, nu l-am apreciat așa cum merită. Acum l-aș recomanda pe Calvino oricui ar dori să citească un altceva veritabil, acel tip de altceva care să te facă să simți o diferență de necontestat – căci pe autorul acesta nu l-aș compara cu nimeni, deși acum poate zic asta doar din lipsa unei liste suficiente de autori diverși parcurși cu interes.

Acum, cititnd pe îndelete Ultimul vine corbul, am simțit că mă delectez dintr-un tort făcut din mii de straturi de cuvinte delicioase și deloc pretențioase, așezate în cel mai potrivit mod posibil astfel încât să rezulte ceva spectaculos, dar – cum spuneam – deloc prețios sau pretențios sau încărcat sau exagerat. Ca un tort raw vegan, if I may, pentru că e natural, îi poți simți această naturalețe și sevele care o traversează liniștit, dar poate fi atât de sofisticat și de impresionant!

Ultimul vine corbul strânge împreună o sumedenie de proze scurte la care se vede obiectivul central: anume desubstanțializarea limbajului pe care Calvino a pretins-o și dorit-o mereu prin tot ceea ce a scris. Și i-a ieșit.

Italo Calvino ia cuvintele și face ce vrea cu ele, iar rezultatul este cel care l-a făcut atât de cunoscut și apreciat. Nu știu cum se regăsesc unii în cuvintele fluturânde ale altora, nici măcar nu mă mai mir, dar ce vreau să subliniez este că eu chiar cred că e imposibil să nu te regăsești în prozele lui Calvino.

Naturalețea de care vorbeam la început aduce a calmitatea unei vacanțe de vară petrecute într-o casă mare și răcoroasă, la țară, cu pepene și limonadă la îndemână. Desubstanțializarea face cuvintele, propozițiile și frazele egale între ele ca relevanță și importanță: nimic nu este mai important decât altceva, nici litera decât cuvântul, nici invers. Totul curge, este fluid și colorat și îmbătător.

fotocalvino

Nu știu dacă Italo Calvino a pictat vreodată, nu mi-am pus niciodată întrebarea și n-am căutat să aflu, prin urmare. Însă sunt convinsă că, dacă ar fi să vorbim despre o pictură semnată de Italo Calvino, aceasta ar fi o explozie de culoare care s-ar amesteca, totuși, pentru a lăsa o impresie inconfundabilă de delimitare și îmbinare, de unic și amplu, complex și compus, de melanj, de melting pot care este, în același timp (și fără a exclude) o ilustrare nemaintâlnită de singularitate izolant-anxioasă și, totuși, eliberatoare.

# # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Postul precedent

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare