Breaking DOWN
Recunosc: am fost la Breaking Dawn. Mai mult chiar, am asteptat aceasta parte a seriei cu nerabdare. Bine, nu mi-am instalat cort in fata casei de bilete ca sa fiu sigura ca o sa fiu prima la avanpremiera (nu ca m-ar fi batut gandul), dar mi-am cumparat bilet aproape imediat dupa lansare.
Twilight e genul de film pe care e bine sa il vezi cat mai repede, inainte ca parerile altora – in general negative – sa te influenteze. Desi rula abia de vreo doua zile, am citit in diverse locuri si am auzit diverse persoane minunandu-se de cat de slab poate sa fie acest film. Acum, dupa vizionare, inteleg si de ce. Slab film, dar mult mai slaba Bella!
Daca inceputul este chiar simpatic, gen comedie romantica pentru adolescenti (un fel de American Pie mai cuminte), continuarea si finalul apartin unui cu totul alt gen. Scena nasterii mi s-a parut desprinsa din Alien, iar toate scenele “din interior”, de-a dreptul inutile. Adica, dupa o supradoza de sirop, cu scenele induiosatoare de la nunta si toate peisajele acelea rupte parca din carti postale, te trezesti in cu totul alt film, unul in care se bea sange cu paiul si copiii cresc in 3 zile cat altii in noua luni, mai ceva ca in basmele romanesti.
Edward este mai bleg ca niciodata, Bella…, o sa vedeti voi, iar Jacob, ma doare inima sa o spun, este tot un biet catelus (cand nu este ditamai lupul telepatic) la picioarele, de-acum, doamnei Cullen.
Va intrebati cum pot sa scriu aceste lucruri si sa ma declar fan? La baza declaratiei mele sta faptul ca am citit toate cele 4 carti de Stephenie Meyer (o singura data) si am vazut primul film din serie, si anume Twilight, de vreo trei ori (de fiecare data la cinema). Cartile mi-au placut toate, filmele au incetat sa ma impresioneze dupa Eclipsa. Cu toate acestea, cu siguranta o sa vad si partea a doua din Breaking Dawn.
A avut si parti bune filmul, nu ma intelegeti gresit. Scena nuntii mi-a placut in mod deosebit si asta in mare parte din cauza melodiei alese, pe care o sa o recunoasteti din primul Twilight. Tatal Bellei, haios ca intotdeauna, haita de varcolaci, muschiuloasa ca intotdeauna si faza din final, previzibila, dar de impact, care te lasa dorindu-ti ca partea a doua sa vina cat mai repede (ca sarcina Bellei).
Twilight ramane o placere vinovata pentru mine, nu ma mandresc cu acest lucru, dar nici nu il ascund. Nu mai regasesc farmecul de la inceput, nu stiu daca varsta incepe sa isi spuna cuvantul sau faptul ca atunci cand am vazut primul film nu citisem cartile. In schimb, reactiile din sala de cinema (in special cand Jacob isi da jos tricoul) sunt nepretuite. Cunosc baieti care au venit la film tocmai pentru acest lucru (pentru reactii, nu pentru pieptul lucrat al lui Jacob). Sau poate e numai un pretext, pentru a nu fi nevoiti sa recunoasca faptul ca i-a cuprins si pe ei nebunia Twilight.
Parerea mea: de vazut doar daca esti fan sau daca ai chef de caterinca. Pentru toti ceilalti, recomand The Help!
5 Comentarii
Comenteazaandres / December 4, 2011 la 2:42 am
Hmm, eu ma voi arunca in alta tabara. Mi-a placut mai mult decat alte parti, desi acesta a fost primul pe care l-am vazut la cinema si nu mai intai acasa. Nu stiu de unde am avut rabdare… poate pentru ca nu a fost de gasit pe net. Am renuntat de mult sa mai am asteptari la ecranizari (cu atat mai putin la cele din aceasta serie) si, drept urmare, am vazut filmul ca pe o fotografie a cartii. Si mi-a placut ce am vazut. A fost asa cum m-am asteptat. In legatura cu observatia ta la scena nasterii, iti aduci aminte cat de dura a fost in carte? Aici nu a fost nici pe departe la fel 😉 Dar foarte bine subliniata.
Mai multe la mine pe blog… probabil! 😀
PS. Stiu ca ti-a placut!
MissValery / December 4, 2011 la 10:43 am
Probabil de-aia ti-a si placut mai mult, pentru ca l-ai vazut mai intai la cinema. Comparativ cu celelalte parti (eu le-am vazut pe toate la cinema, deci in aceleasi conditii), Breaking Dawn mi-a placut cel mai putin, desi aveam cele mai mari asteptari. Scena nasterii a fost mult mai dura in carte, intr-adevar. Cea din film nu mi s-a parut neaparat dura, ci doar prost realizata (parere de simplu spectator, nu de specialist). Asa cm spuneam, seria incepe sa isi piarda din farmec pentru mine.
P.S.: Faptul ca cei din familia Cullen sunt vampiri este din ce in ce mai evident. Adunatura de chipuri extrem de palide cu ochi incredibili de rosii de la nunta, este un exemplu. In primul Twilight erau mult mai subtili. Acum mi se pare imposibil sa nu remarci acest lucru. Ma rog, este posibil, daca faci parte din familia Bellei. 😀
andres / December 4, 2011 la 2:19 pm
Din ce in ce mai evident??? Erau la fel de machiati si in prima parte, adica palizi si dati cu ruj :)) Si in prima parte aveau freze mai misto…
Faptul ca nu l-am vazut inainte nu are legatura. Mie mi se pare mai bun decat restul. Influentata sunt poate doar de carte – cu toate ca mai mult mi-a placut Eclipsa. Eu as fi vrut sa fie mai mult din carte, mai multe detalii. Dar cum sa bagi in aproape 2 ore de film ditai foiletonu? D’aia spun, este o fotografie a cartii, nici pe departe un film. Filmul e de fapt povestea pe care tu ti-ai desenat-o in minte si acum vezi daca se pupa cu gandirea altora.
Imi pare rau pentru tine, se pare ca nu se pupa 😀
MissValery / December 4, 2011 la 5:08 pm
Mie imi pare rau ca de data asta nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu fanii seriei, dar se mai intampla. Este parerea mea si mi-o asum. Poate ca nu sunt chiar fana care credeam ca sunt 🙂 astept ultima parte, inca mai am sperante.
Twilight - ultimul act / November 17, 2012 la 9:02 am
[…] o consolare, macar s-a terminat frumos. Mult mai frumos decat ma asteptam, mai ales dupa dezamagirea care a fost pentru mine prima parte din Zori de zi. Poate de vina a fost si nostalgia, cert este ca am privit filmul cu un ochi mai putin critic, […]