Din seria cărților care nu sunt ceea ce par: Un bărbat pe nume Ove
În ultimele luni, newsfeed-ul cititorilor în serie a fost invadat, din numeroase surse, de citate, poze și varii referiri la Un bărbat pe nume Ove, cartea-fenomen care a dus colecția cărților MUSAI și mai aproape de cititori, dacă Vegetariana sau Luminătorii, de exemplu, nu reușiseră cumva să facă asta.
Așa a ajuns Ove și la mine, cu cartea insinuându-se tot mai aproape datorită cercului de prieteni-cititori cu recomandări pe care le iau de bune – și de care nu mi-a părut rău niciodată că am ascultat când a venit vorba de recomandări nerdy/cool.
Eu am crezut, chiar și când avansasem cu vreo 10 pagini, că voi râde de să mă prăpădesc de acest Ove care, din descrierile din recenzii, părea un moș răutăcios și hâtru cu care să-ți ocupi o după-amiază, citind și minunându-te că, deși lumea e cu susul în jos, parcă oameni chiar „așa” n-ai întâlnit până acum.
Dar Un bărbat pe nume Ove nu e deloc ceea ce pare. Sau ceea ce mi-a părut mie la început. Am plâns cât n-am plâns la alte zece cărți citind-o pe asta. De unde speram la cinci sute de pagini de umor extrem, am ajuns la final cu certitudinea că sarcasmul oamenilor inteligenți e alcătuit din micile fărâme în care cineva, cândva, poate chiar involuntar, le-a transformat sufletul.
Și cred că am dat, astfel, de încă una dintre acele cărți mari, esențiale; ai nevoie de Ove ca să înțelegi mai bine inexplicabilul din jur – din oameni și din acțiunile lor. Ca să știi de ce dă copilul cu piatra, trebuie să știi cine era lângă el când i s-ar fi putut spune să nu facă asta prima dată; ca să pricepi de ce bătrânii sunt așa de posaci și disprețuiesc pe cei tineri, trebuie să știi ce au avut în tinerețe și au pierdut acum, când nimic nu îi mai înveselește.
Nimic nu e ceea ce pare în cartea care, pe anul acesta, îmi place cel mai mult. Și nici ea, în sine, nu e deloc cum ai crede – te surprinde și te face să te surprinzi vărsând o lacrimă la care nu te așteptai de la început, pentru că nici nu aveai idee de ceea ce urma să găsești între coperțile frumos colorate. Oh, și e și cu pisici, să știți! Și ele vă vor rupe un pic de suflet, promit.
Haideți, dacă a mai rămas cineva care n-a citit până acum Un bărbat pe nume Ove, lansez eu îndemnul „oficial”: e musai!
Comandă cartea pe Cărturești, aici, sau pe Cartepedia, aici>>
SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm.
2 Comentarii
ComenteazaFicicar / March 22, 2018 la 9:08 am
Subscriu la tot ceea ai scris mai sus:) Si iti recomand “Bunica mi-a zis sa-ti spun ca-i pare rau”. E la fel de amuzanta si emotionanta in acelasi timp!
Andres / March 22, 2018 la 11:02 pm
De la O viață măruntă (în mod special) îți citesc și iau foarte în serios pasajele în care spui de plâns, de chestii triste, de plâns. Nu mai vreau cărți așa tot anul. Parol! Trec pe chickliți și teenliți. Am murit 700 de pagini deja. Offff.