un barbat pe nume ove

Din seria cărților care nu sunt ceea ce par: Un bărbat pe nume Ove

de / March 15th, 2018 / 511 vizualizari

În ultimele luni, newsfeed-ul cititorilor în serie a fost invadat, din numeroase surse, de citate, poze și varii referiri la Un bărbat pe nume Ove, cartea-fenomen care a dus colecția cărților MUSAI și mai aproape de cititori, dacă Vegetariana sau Luminătorii, de exemplu, nu reușiseră cumva să facă asta.

Așa a ajuns Ove și la mine, cu cartea insinuându-se tot mai aproape datorită cercului de prieteni-cititori cu recomandări pe care le iau de bune – și de care nu mi-a părut rău niciodată că am ascultat când a venit vorba de recomandări nerdy/cool.

Eu am crezut, chiar și când avansasem cu vreo 10 pagini, că voi râde de să mă prăpădesc de acest Ove care, din descrierile din recenzii, părea un moș răutăcios și hâtru cu care să-ți ocupi o după-amiază, citind și minunându-te că, deși lumea e cu susul în jos, parcă oameni chiar „așa” n-ai întâlnit până acum.

un barbat pe nume ove

Dar Un bărbat pe nume Ove nu e deloc ceea ce pare. Sau ceea ce mi-a părut mie la început. Am plâns cât n-am plâns la alte zece cărți citind-o pe asta. De unde speram la cinci sute de pagini de umor extrem, am ajuns la final cu certitudinea că sarcasmul oamenilor inteligenți e alcătuit din micile fărâme în care cineva, cândva, poate chiar involuntar, le-a transformat sufletul.

Și cred că am dat, astfel, de încă una dintre acele cărți mari, esențiale; ai nevoie de Ove ca să înțelegi mai bine inexplicabilul din jur – din oameni și din acțiunile lor. Ca să știi de ce dă copilul cu piatra, trebuie să știi cine era lângă el când i s-ar fi putut spune să nu facă asta prima dată; ca să pricepi de ce bătrânii sunt așa de posaci și disprețuiesc pe cei tineri, trebuie să știi ce au avut în tinerețe și au pierdut acum, când nimic nu îi mai înveselește.

Nimic nu e ceea ce pare în cartea care, pe anul acesta, îmi place cel mai mult. Și nici ea, în sine, nu e deloc cum ai crede – te surprinde și te face să te surprinzi vărsând o lacrimă la care nu te așteptai de la început, pentru că nici nu aveai idee de ceea ce urma să găsești între coperțile frumos colorate. Oh, și e și cu pisici, să știți! Și ele vă vor rupe un pic de suflet, promit.

Haideți, dacă a mai rămas cineva care n-a citit până acum Un bărbat pe nume Ove, lansez eu îndemnul „oficial”: e musai!

 

Comandă cartea pe Cărturești, aici, sau pe Cartepedia, aici>>

 SerialReaders.com folosește unelte de marketing afiliat. Cumpărând prin link-urile pe care le recomandăm, site-ul nostru primește un comision din partea retailerilor pe care îi promovăm. 

# # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare