Făcându-mi baia zilnică în spumă, cu un pahar de vin în stânga, #bookstagram în mâna dreaptă și muzica asta faină în urechi (făcută de un fost coleg de care-s mândră de parcă mie mi se datorează succesul și ideile lui faine), stând, așadar, în una dintre acele seri boeme în care îți vin gânduri soră cu eugenia (nu desertul ăla nasol, treaba ailaltă, la care n-o fost multă lume atentă la școală), contemplând la aroma vinului și sensul vieții, dar mai ales la cum se îmbină cele două, la poezie și cât de bine e să identifici ce îți place – și, în același timp, să încerci chestii noi, ca să afli ce detești și de ce – am simțit nevoia de a scrie următoarele.

Oricât de mult aș crede în „poate nu ai găsit cartea potrivită, mai caută!”, tot mai mult cred în „ai găsit ceva ce îți place, apăi ține-te de chestia asta atât cât îți face plăcere!”. Tare valabil și la cărți, căci m-a dus gândul, cine știe de ce, la ce se poate întâmpla când dai de cartea nepotrivită.

La ce se poate întâmpla când informația de care dai în carte (for that matter, în film sau oriunde altundeva) dă de o tabula rasa pe care începe să scrijelească fix ce nu trebuie. Ce nu trebuie, asta întrebați? Uite, de exemplu: nu trebuie să fii rău, cretin fără motiv, egoist și multe altele.

Nu cred că vreau să zic să nu citești ce nu îți place, ci să nu te încăpățânezi și să insiști pe ceva ce îți e evident că nu e pentru tine, pe ceva ce e la modă, pe ceva din domeniul X, de specialitatea Y (când tot ce îți dorești e să citești despre amor în frunze sângerii de trandafiri parfumați cu aromă de stele căzătoare). Că poate prinzi exact ideea aceea pe care nu ar trebui să o prinzi sau, mai rău, poate înțelegi greșit ceva elementar.

De exemplu, ce îmi e cel mai la îndemână: dacă citești Biblia și, la final, decizi că e perfect în regulă, ba chiar că ți se cere să iei oamenii altfel decât tine la scurtat de cap, ești dobitoc și ar fi mai bine să rămâi la orice îți face ție vălurel sub barcă. Nu te împinge singur de fund să citești istorie ca să fii un om instruit, care are habar de războiul al paișpelea din dealul de la vale; e mult mai important să fii om de bun simț. Când cele două încep să se excludă reciproc, nu alege cititul, te rog; e mai important să fii om de bun simț.

Iar ceea ce spun mai sus nu exclude nicicum varianta ca, odată cu trecerea timpului, să nu ți se schimbe preferințele. Varianta mea nu exclude evoluția, aia naturală.

Ce e forțat, știm de la școala vieții, în general doare.

(Cum n-aș putea avea niciodată degetele de la picioare atât de lungi, poza aceasta este de pe pexels.com).

#carti #citesti #cititori #club de carte #featured #serial readers