Guest post scris de Patricia Lidia.

Odată cu adeverința de mamă (atestată prin certificatul de naștere al flăcăului meu) am primit și responsabilitatea de a-i oferi și cea mai bună educație. Așa că am început propria educare prin lecturi de cărți de parenting.

Toate bune și frumoase, oi fi eu o mamă educată, dar ce mă fac cu educația lui Greuceanu meu? Homeschooling? Pedagogia Waldorf? Pedagogia Montessori? Pedagogia Freinet? Sau alternativa step by step? Sau vom merge pur și simplu pe sistemul clasic școlar? Prea multe opțiuni și necunoscute pentru o mamă începătoare. Pe cai, Patricia, la studiu! Așa că vă invit să studiați alături de mine puțin despre prima dintre pedagogiile ce mi s-au părut interesante, Waldorf, ilustrată prin cărți specifice.

Pedagogia Waldorf este o formă de învățământ bazată pe metode antropozofice de predare și educare, adică pe o serie de noțiuni despre dezvoltarea omului în domeniile trupesc, sufletesc și spiritual, ce sunt menite să îi ofere dascălului înțelegere pentru ființa lăuntrică a copilului. De pildă, se consideră că fiecare copil parcurge o dezvoltare în septenarii (perioade de câte 7 ani) și în funcție de caracteristicile acestora se stabilesc unele aspecte ale desfășurării educației: ce materii se studiază dimineața, în ce ritm se parcurge materia, numărul de ore aferent fiecărei zile. Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de exemplu fizica, zilnic, primele doua ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge chiar şi materia pe un an şcolar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă. Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un an. Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi la întărirea autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii, dar și promovează documentarea din cât mai multe surse în studiul unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv şi are posibilitatea de a adapta nivelul predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.

În căutarea unor cărți despre acest stil pedagogic am ajuns la editura Creanga Fermecată, o editură mică, de familie, care publică doar astfel de cărți. Brusc, noaptea s-a luminat (că atunci când ai copil mic ziua și noaptea se contopesc și dormi doar când pici epuizat!). Așa că m-am gândit să vă plimb și pe voi puțin prin diverse aspecte ale pedagogiei care pe mine m-au fascinat enorm!

Identificarea, cunoașterea și armonizarea temperamentelor, de Ileana Vasilescu

Această carte a aprins un beculeț intermitent: Cum, pot să adaptez stilul de educație la temperament? Revelație! Am răsfoit pagină cu pagină și am sorbit fiecare cuvânt: cum să identifici propria constelaţie de temperamente, cum să valorizezi calităţile şi să controlezi defectele, cum să dobândeşti temperamentul de educator și să recunoşti temperamentul copilului, principiile lucrului cu temperamentele, cum să armonizezi prin desen, culoare, basm, poveste, aritmetică şi introducerea literelor temperamentul copilului: „Identificarea temperamentului copilului și dobândirea temperamentului de dascăl sunt esențiale în educație. Basmele sunt bagheta magică pentru armonizarea temperamentelor și clădesc un suflet bogat și sensibil.” Cel mai tare însă m-au fascinat exerciţiile practice și activitățile care, împreună cu informaţia, conduc la abilităţi.

Povestea Zilei de naștere, de Elena Mery Voiculescu

Mereu mi-au plăcut zilele de naștere. Era ziua în care mă simțeam deosebită, importantă. Aveam emoții începând cu ziua anterioară, dimineața mă trezeam cât mai devreme, să apuce toată lumea să mă felicite, mă îmbrăcam elegant la școală, cum începea ora mă prezentam cu cutia de bomboane la profesor să îl servesc, să mi se cânte la mulți ani… și apoi lecția continua anost, repetitiv. Ziua de naștere, așa cum se sărbătorește în pedagogia Waldorf, mi-a arătat că aveam dreptate să mă simt specială. Cartea prezintă, în cel mai realist mod, prin explicații și fotografii, ritualul zilei de naștere așa cum se întâmplă în grădinițele și școlile care se ghidează după această pedagogie: la început se prezintă povestea sufletelor de copii care stau undeva în cer şi se joacă cu o minge de foc până când simt chemarea de a pleca pe pământ spre nişte părinţi anume, urmează apoi călătoria copilului către familie, magia locurilor prin care trece și bucuria așteptării sale de către părinți, apoi se menționează fiecare an trăit de copil până atunci, cu o mică descriere a ceea ce a învăţat să facă la fiecare vârstă și aprinzând o lumânare pentru fiecare an trecut, ca la final să sufle (împreună cu colegii) în toate lumânările. Este o punere în scenă extraordinară, cu costume, scenariu, tradiții pe care cu siguranță o voi pune în practică odată ce Greuceanu meu va mai crește și se va bucura să fie „împărat” pentru o zi.

Nu mi-e frică, nu mi-e frică…de nimic! de Ileana Vasilescu

Fie că vrem, fie că nu, toți copiii suferă la un moment dat de o formă de anxietate: teama de întuneric, de singurătate, de doctor, frica de tunete și fulgere, sentimentele de vinovăție atunci când fac prostioare (și sunt prinși). Cu toții au frici, mai mari sau mai mici, cărora poate le dau glas sau le exprimă sau nu. Cartea de față este o excelentă formă de a-i ajuta pe copii, printr-o poveste ușoară și plină de gingășie, să depășească momentele de frustrare apărute în urma anxietății și să descopere că în interiorul lor este un izvor nesfârșit de curaj și putere. Ce am învățat eu din carte este că orice teamă se poate depăși ușor printr-o poveste bine pusă la punct. Așa am reușit cu succes să trecem peste anxietatea de separare de care m-am lovit cu Greuceanu la puțin timp după întoarcerea mea la locul de muncă, adaptând povestea prezentată în carte la situația noastră concretă. Și, da, a funcționat, deși Greuceanu are doar 1 an și pare să nu înțeleagă mare lucru.

Arta de a mustra sau Despre lumină și iubire, de Ileana Vasilescu

Aceasta este o carte care mi-a dat multe bătăi de cap. Nu pentru că ar fi greu de pătruns mesajul ei, cât pentru a reține cât mai bine ce povești se potrivesc fiecărei situații. Ca părinte, mereu mă aflu în situația de a corecta și de a optimiza acțiunile pe care le face fiul meu. Stilul meu parental este total diferit de cel adoptat în urmă cu 30 de ani de părinții mei și evit cu desăvârșire să spun „NU”. Prefer să îi explic copilului de ce e de preferat să nu facă lucrul respectiv, să îi dau variante, să îl las să aleagă. Pe scurt, îl tratez ca pe un individ complet dezvoltat, care la maturitate să fie conștient de consecințele faptelor lui și să nu ia interdicțiile ca atare, fără curiozitatea de a afla și de ce nu e voie. Poveștile conținute de carte sunt scurte, iar mesajul lor, ușor de înțeles. Am învățat citind această carte că dacă certăm într-un moment nepotrivit şi într-o formă inadecvată, cel mustrat este agresat profund, sufletul şi spiritul i se închid şi poate rămâne cu o rană în suflet, că tendinţa de a corecta greşeala imediat, când încă suntem sub imperiul frustrării ori pagubei (când tensiunea se eliberează prin țipete, jigniri, agitație) transformă sfatul ori dojana în dispută şi pe cel mustrat, în duşman, că mustrarea şi sfătuirea cer o voce blândă, liniştită. Aceste povești moralizatoare m-au făcut pe mine, în primul rând, să îmi schimb atitudinea când sunt supărată și să îmi citesc povestea adecvată situației, pentru a putea, la momentul potrivit, să i le spun fiului meu.

Să cunoaștem numerele, de Ileana Vasilescu

Până la vârsta asta nu am avut o relație cu cifrele. Le-am exersat pe parcursul a 25 de ani fără să mă întreb care e povestea lor, ce se află în spatele numerelor. Numerele sunt numere și gata, trebuie să știi să socotești ca să nu te înșele la magazine când îți dă restul. Lucrurile s-au complicat și mai mult pe măsură ce am studiat să devin inginer. Dar prin această carte am cunoscut cu adevărat numerele și am creat o relație cu ele. Este o carte care ne educă pe noi ca părinţi, educatori, profesori cum să ne învăţăm copiii numerele fără a apela la modelul clasic de învăţare “pe de rost”. Fiecare număr de la 1 la 12 beneficiază de o poveste, şi de o ilustraţie făcută pe înţelesul copiilor, o pagină de lucru surpriză, unde ei pot putea exersa scrierea cifrelor, și o pagină adresată părintelui/educatorului/profesorului, unde este explicată simbolistica fiecărui număr. Cantitatea lucrului cu numerele specifică metodei tradiţionale este înlocuită de calitatea unei metode creative, cu rezultate remarcabile. Este o învățare a cifrelor prin povești. Ce mi-a plăcut în mod deosebit este faptul că în prima parte a cărții este explicată metoda pas cu pas: sunt expuse regulile metodico-pedagogice, cititorul este familiarizat cu noțiunea de calitate a numărului, sunt prezentate exerciții de interiorizare. Pe scurt, mai întâi este învățat părintele/educatorul/profesorul cum se face și ce simte făcând așa, ca mai apoi lucrul efectiv cu copilul să devină un joc, timp de calitate, loc de întâlnire și reîntâlnire.

Chiar dacă mă declar realmente fascinată de pedagogia Waldorf, îmi las opțiunile și mintea deschise. Curând voi începe studierea pedagogiei Montessori. Abia aștept să vă povestesc despre ea!

Cărțile pot fi comandate de pe pagina editurii, aici >> 

#carti de parenting #copii #homeschooling #montessori #pedagogia waldorf