“Recomanda-mi o carte”, mi-a cerut o prietena la un moment dat. Am intrebat-o ce i-ar placea sa citeasca, ce gen. Mi-a spus ca ii plac toate genurile, sa ii recomand o carte care m-a impresionat pe mine. Trebuie sa recunosc ca m-am blocat. Nu o cunosc pe fata, imi e prietena-cititoare de pe Facebook, motiv pentru care orice as fi ales sa ii recomand putea fi cartea perfecta sau cartea care sa o faca sa nu-mi mai ceara recomandari. Se intampla sa citeasca una dintre cartile pe care i le-am recomandat si, surpriza!, o gasea minunata. Din acel punct mi-a fost usor sa ii recomand alte carti. Si nu neaparat acelasi gen.

Aceasta a fost una dintre situatiile in care m-a pus iubirea mea pentru carti. Una dintre acele situatii care ma bucura nemaipomenit. Si acesta a fost unul dintre momentele in care am pus pe hartie, fuchsia pe alb, cele cinci carti pe care le recomand mereu. Cinci carti care mi-au dat stari total diferite.

😀 Poti sa tii un secret? scrisa de Sophie Kinsella este cartea care m-a facut sa rad cu lacrimi. Stiti, e momentul acela in care citesti si ai in fata ochilor intreaga scena. Nu esti in pielea personajului, ci privesti scena de pe scaunul de alaturi. Te abtii cu greu sa nu ii spui ca e dus cu pluta. Si razi. Trebuie sa iti tii burta caci simti muschii incordati si durerosi. Lacrimile nu te lasa sa vezi cuvintele. Le stergi repede si citesti mai departe. Pastila aceasta de ras este nepretuita. Asa a fost o anume scena din carte. E un chick lit, da. Nu ma astept sa fie pe gustul oricui, dar pentru voi, cei care gustati acesti gen, cartea aceasta este un must read. Din pacate, nu am mai vazut-o prin librarii. Va recomand sa incercati la anticariate. Despre carte aici >>

🙂 Panza de paianjen scrisa de Cella Serghi miroase a mare, a valuri si a scoici. Este cartea care m-a facut sa iubesc Mangalia fara sa o fi vazut, este cartea care m-a facut sa ajung pe plaja Mangaliei si sa caut frumusetea descrisa in poveste. Cartea Cellei este povestea femeii, a femeii neintelese, a femeii care (poate) nu se intelege pe sine. Dana Slavu este femeia misterioasa, cea care iubeste, dar care iubeste mai mult ideea de iubire si nu pe cel pe care crede ca-l iubeste. E indragostita de o fantasma a copilariei si poate tocmai din acest motiv am rezonat cu intreaga poveste. M-am prins fara sa vreau in aceasta minunata panza. Daca va e dor de mare, cititi Panza de paianjen. Despre carte aici >>

😐 De veghe in lanul de secara scrisa de J.D. Salinger este una dintre putinele carti mult laudate care m-a lasat rece. Am citit-o tarziu, recunosc, iar asteptarile imi erau mari. M-a dezamagit. Poate ca acesta este motivul pentru care am o retinere in a citi si alte carti ale acestui autor (cele Noua povestiri isi asteapta randul de multicel). Daca ar fi sa o recomand, atunci as recomanda sa fie citita in adolescenta. Toti cei care au citit-o in acea perioada au o cu totul alta imagine, vad povestea asa cum eu nu cred ca voi reusi vreodata. Mi-am pus si ochelari colorati, tot in nunate cenusii ajunge la mine – sau de un galben aprins precum coperta pe care o avea cand am pus mana pe ea. Despre carte aici >>

🙁 Adam si Eva scrisa de Liviu Rebreanu. M-a intristat. Este una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit pana acum si pe care o recomand ori de cate ori am ocazia. Ma gandesc la ea si parca simt gustul lacrimilor pe care mi le fura atunci personajul traversa o noua viata. Cifra sapte inca ma bantuie. Ideea sufletelor pereche nu a fost nicicand mai frumos descrisa. Poate ca sunt si alte carti care sa tulbure, chiar mai mult, dar eu nu le-am descoperit inca. Un prieten mi-a recomandat cartea. Am lasat-o sa astepte in biblioteca luni intregi. Am deschis-o intr-un moment in care aveam nevoie de ea. Au trecut cativa ani de cand am asezat-o pe raft si inca ma bantuie, inca mai spun: este cea mai frumoasa carte de dragoste. Despre carte aici >> 

@.@ Iubirea fata de aproapele scrisa de Pascal Bruckner m-a socat. Poate ca mintea mea de cititor nu era obisnuita cu asemenea imagini, poate ca am citit-o prea devreme. Dar mi-a placut tocmai prin stranietatea ei. Povestea barbatului care alege o viata de gigolo tocmai pentru a oferi placere celor care nu au parte de asa ceva este greu de “digerat”. Bruckner reuseste sa o faca credibila, are acest talent de a-si aduce cititorul in scena. Au fost momente in care as fi preferat sa fiu in spatele usilor inchise si nu langa patul in care se oferea “iubire”. Da, m-a socat la momentul respectiv. In timp, am realizat ca talentul lui Bruckner este greu de egalat si ca e nevoie de ceva mai mult decat imaginatie pentru a reda trairi, imagini, asemenea lui. Daca doriti sa cititi o carte care sa va zguduie putin, atunci incercati Iubirea fata de aproapele. Despre carte aici >>

Care sunt cartile pe care obisnuiti sa le recomandati, primele care va vin in minte? Dar cele pe care nu le recomandati?

#adam si eva #carti #ce citim #chick lit #club de carte #j.d. salinger #Pascal Bruckner #recomandari #serial readers