Recenzie Festinul ciorilor scrisa de "skartzone"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

“Festinul Ciorilor” este a patra parte a seriei fantasy “Cantec de gheata si foc” scrisa de George R. R. Martin. Aceasta carte a reprezentat, cel putin pentru mine, o intrerupere a ritmului cu care m-am obisnuit. “Iuresul Sabiilor” aduce cate un final satisfacator pentru fiecare personaj; acesta continua sa dea nastere curiozitatii, insa nici pe departe la fel de intens ca „Urzeala Tronurilor” si „Inclestarea Regilor”.
George R. R. Martin a dezvaluit ca la inceput „Festinul Ciorilor” trebuia sa includa si evenimentele din „Dansul Dragonilor”, insa in momentul in care manuscrisul a ajuns la dimensiuni cel putin „incomode”, a ales sa imparta un roman in doua. Pe de alta parte, Martin a dorit sa nu incheie „Festinul Ciorilor” in „coada de peste” apeland la finalul acela exasperant „Va urma”, asa ca a ales sa imparta actiunea nu cronologic, ci geografic. Astfel, „Festinul Ciorilor” urmareste actiunea din cele sapte regate ale Westerosului si din Braavos, iar „Dansul Dragonilor” va acoperi Essos-ul si Zidul. Nu vom avea parte de capitolele lui Jon Snow, Bran, Tyrion si Daenerys, dar asta nu inseamna ca romanul va fi unul plictisitor; veti avea parte de suficienta actiune, tensiune si emotie din partea celorlalte personaje.
De asemenea, George R. R. Martin introduce cateva capitole „de umplutura” care nu poarta numele propriu-zis al vreunui personaj, ci o porecla care il reprezinta, de exemplu: Alchimistul sau Profetul. Le numesc capitole „de umplutura” deoarece nu au nicio legatura cu povestile personajelor cu care ne-am obisnuit. De fapt, in opinia mea, Martin foloseste aceste capitole pentru a relata evenimente din zone ale Westerosului pe care personajele „cheie” nu le-au vizitat, cum ar fi Insulele de Fier sau tinutul Dorne.
Mie personal nu mi-au placut aceste adaosuri la firul narativ (cele din Insulele de Fier in special!); poate au fost prea multe informatii importante adunate la un loc, sau poate ca eram nerabdator sa continui povestea lui Jaime sau a Aryei, iar aceste capitole imi taiau elanul. Dar asta este doar parerea mea si in plus, Martin nu scrie ca sa se afle in treaba caci aceste adaugiri sunt necesare! (veti vedea mai incolo de ce ).
In afara acestor schimbari, „Festinul Ciorilor” va va rasfata cu acelasi stil pe care am ajuns sa-l iubim. Razboiul civil din Westeros este pe sfarsite; doar cativa taciuni au mai ramas aprinsi din focul ce a pornit odata cu executia lui Ned Stark. Renly Baratheon si Balon Greyjoy au fost rapusi in circumstante misterioase, Robb Stark a fost ucis de catre Walder Frey la nunta rosie, iar Stannis Baratheon a abandonat Piatra Dragonului si s-a refugiat la Zid.
Tensiunea se simte insa la fel de puternic ca oricand la Debarcaderul Regelui. Dupa mult asteptata moarte a printului Joffrey, tronul este preluat de fratele sau mai mic, Tommen, iar un rege copil este mult mai usor de manipulat. Familia Tyrell va profita de aceasta ocazie pentru a-si extinde influenta asupra celor sapte regate. Razboiul tacut dintre Margaery Tyrell si Cersei Lannister este unul din cele trei mari atuuri ale acestui roman. Sunt sigur ca o sa va placa si voua, la fel cum mi-a placut si mie.
Cel de-al doilea atu este poveste lui Jaime Lannister. Nu pot sa spun decat WOW; nu ma asteptam ca un personaj care in „Urzeala Tronurilor” mi s-a parut atat de antipatic si de lipsit de scrupule sa devina unul dintre personajele mele preferate. Asta arata ce impact are perspectiva narativa folosita de Martin. Prin ochii lui Ned Stark, Jaime este un tradator, un regicid lipsit de onoare, insa prin ochii Briennei ii descoperim o cu totul alta fata, iar capitolele din „Festinul Ciorilor” care ii poarta numele nu fac altceva decat sa-mi adanceasca admiratia fata de acest personaj. Bravo George Martin!!
Al treilea atu, dar nu cel din urma este evolutia Aryei. Nu voi dezvalui nimic, insa va pot spune ca noua ei viata in Braavos este una plina de evenimente. Categoric, ceva de urmarit.
Ce concluzie as putea sa trag despre acest roman? „Festinul Ciorilor” poate fi cel mai bine caracterizat ca fiind linistea dinaintea furtunii. Folosindu-se de capitolele suplimentare, Martin pregateste terenul pentru evenimentele ce vor urma.
Urmatorul roman se numeste „Dansul Dragonilor”, iar numele cred ca spune tot.