Recenzie Intr-o gara mica scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Nu poți obliga pe cineva să-ți fie prieten. Vorba aia, dragoste cu sila nu se poate, e valabilă și în cazul prieteniei. Probabil ți s-a întâmplat și ție să simți la un moment dat că parcă tragi de celălalt să-ți fie prieten. Denisa, mai bine spus Dudu, căci așa îi zic apropiații, a prins drag de Luiza de la prima vedere, de când a văzut-o așteptând trenul. Firea ei timidă și caldă i-a atins sufletul. Nu a ezitat să o ajute când a avut nevoie, chiar dacă nu o cunoștea. Luiza îi mulțumește pentru ajutor și acceptă să-i fie prietenă, însă păcat că nu o face cu tot sufletul.

Dudu a zărit-o pe Luiza încă de pe peronul gării și tare s-a bucurat când a regăsit-o mai apoi în tren. Mai târziu, când controlorul i-a cerut biletul și aceasta nu l-a găsit, Dudu n-a ezitat și i-a oferit ajutorul. Și-a rugat tatăl să rezolve situația și să-i ofere protecție noii sale prietene. Luiza nu e obișnuită cu atâta căldură și bunăvoință, e stânjenită de gestul de bunătate și nu știe cum să-i mulțumească decât prin prezența ei, însă o prietenie înseamnă mai mult decât atât.

Țuluc, tatăl Denisei, acceptă să o ia pe Luiza sub protecție și să-i ofere un cămin, chiar dacă sunt multe lucruri ce nu le știe despre ea. Are încredere în fiica sa, așa cum aceasta are în Luiza. Păcat că Luizei îi este greu să aibă încredere în ei. Aceștia îi oferă tot sprijinul și căldura de care are nevoie, însă Luiza nu se poate destăinui pe deplin. Are secrete pe care le ține închise în jurnalul ei, are trăiri ce nu și le poate exprima. Deși Dudu încearcă din răsputeri să o facă pe Luiza să se deschidă, să-și descarce sufletul, aceasta continuă parcă să se închidă mai mult în sine.

Când Luiza se îmbolnăvește și Petru, medicul vecin, apare în peisaj, aceasta pare să prindă curaj să se exteriorizeze, însă se oprește imediat cum observă scânteia din privirile Denisei. Ce e de făcut când iubirea nu ți-e împărtășită? Cum să ai încredere într-o persoană când doar tu i te destăinui, iar ea nu-ți împărtășește nimic? Care-i punctul dintr-o prietenie când trebuie să știi să spui stop? Dintre iubire și prietenie, la ce să renunți și ce să păstrezi? Care-i mai sinceră? Dudu e nevoită să răspundă singură la aceste întrebări.

E o lectură plăcută, ușor de parcurs și înțeles. Sidonia Drăgușanu transpune în cuvinte trăirile neîmpărtășite dintr-o prietenie. Cartea a fost ca un răspuns la una dintre întrebările mele. N-am să spun care a fost întrebarea, ci doar concluzia la care am ajuns. Într-o prietenie, ca și în orice altă relație, e nevoie de implicare din ambele părți. Atât timp cât doar unul se zbate și din partea cealaltă nu e interes, e de la sine înțeles că ceva nu merge. Cum spuneam, prietenie cu sila nu se poate.

“Plânsul face bine inimilor prea pline.”

“Dragostea mi-a pus lumini în ochi și strălucire în obraji.”