Biografie Sidonia Dragusanu
Sunt fanPentru a deveni fanul acestui autor trebuie sa te autentifici.
| Nume: | Sidonia Dragusanu |
| Sex: | Feminin |
| Data nasterii: | 4 august 1908 |
| Locul nasterii: | București |
| Biografie: | Sidonia Drăgușanu (numele la naștere: Drăgușeanu, n. 4 august 1908, București - d. 3 mai 1971, București) a fost o prozatoare și autoare dramatică. A fost fiica lui Leon Drăgușeanu și a Matildei (n.4 mai 1886;m.31 ian 1974). A urmat Institutul francez „Choisy-Mangîru" (1919-1932). Redactor la revista Femeia și căminul (1945-1949), Femeia (1949-1950), la ziarul România liberă (1948-1950); redactor, apoi redactor-șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1955). Debutează în revista Reporter (1933), iar debutul editorial este romanul Într-o gară mică (1934). Colaborează la publicațiile Cuvîntul liber, Dimineața, Adevărul, Dimineața copiilor etc. A avut o bogată activitate la Radiodifuziune și, din 1956, la Televiziune, contribuind cu scenete, scenarii radiofonice, conferințe etc. , unde timp de mai mulți ani a susținut rubrica "Curierul inimii". A tradus din Honoré de Balzac, Henrik Ibsen, Anna Seghers, Émile Zola, Wanda Wasilewska ș.a. În 1934 a primit Premiul Editurii Cugetarea. Ca multe alte prozatoare care au debutat în epoca interbelică, Sidonia Drăgușanu manifestă un feminism biruitor, o pronunțată aplecare către problemele morale și către lumea copiilor. Literatura pe care a scris-o trăiește în vecinătatea realității mai ales prin didacticism. Prozele înfățișează cupluri nefericite, experiențe erotice ratate, mici mistere ale unor ființe care, prin forța lucrurilor, nu sînt făcute să stea în prim-plan și devin neinteresante. Romanele sunt construite simplist, ritmul este lent, iar cînd acțiunea e prea trenantă autoarea inserează lungi analize psihologice. Invenția e minimă, episoadele par întîmplătoare; sub ochii naratorului moralizator savoarea și adâncimea personajelor dispare. De la carte la carte se repetă situații, reacții, tipuri (mai ales feminine). În Jurnalul Aurorei Serafim(1957), eroina se dedică îngrijirii copiilor, dar după ce a suferit un eșec amoros; Magdalena, personajul feminin din Dragoste rea (1960), după ce eșuează în căsnicia cu dezordonatul muzician Luki, își canalizează toate energiile pe tărîm profesional s.a.m.d. Personajele sunt nefericite și de aceea vorbesc prea mult, făcînd noi ipoteze mai ales despre dragoste. Mai interesante sînt nuvelele cuprinse în volumul Doamna cu ochelari negri (1974). Aici autoarea dozează bine tensiunile narative, analizele psihologice sînt făcute chiar de personaje, acțiunea și dialogul fuzionează, în Halatul, o femeie simplă își aduce bărbatul de la amantă printr-un gest simplu și neostentativ. Un bărbat, Romulus, ezită prea mult între două femei și le pierde pe amîndouă (Marea pasiune). Sidonia Drăgușanu urmărește cu atenție obstinată „veriga slabă", oprindu-se în pragul pesimismului. Personajele sînt, și în dramaturgia autoarei, tipice: bărbatul frumos și înalt, vikingul puternic, cinic și superficial; femeia slabă, persistentă, morală, hotărîtă. Unele personaje feminine mai bovarizează în subsidiar, altele, cum e Stela Mîrzea din Seara răspunsurilor, visează să aibă tăria Norei din Casa cu păpuși a lui Ibsen. Piesele conțin multe frivolități (sub aspect estetic) și lovituri de teatru. Ca și culoarea, umorul este sărac, vrîndu-se elocvent. De altfel, majoritatea pieselor se intitulează „comedii dramatice". Sidonia Drăgușanu a scris și multă literatură pentru copii și adolescenți; aici, un animism voios încălzește lumea. Pretutindeni autoarea încearcă un contact direct cu inima simplă a cititorilor. |
