Vremea ingerilor…
Sunt oare vampirii de domeniul trecutului? Intrebarea asta mi-am pus-o imediat dupa targul de carte Bookfest. Mi-am promis ca voi face cateva sapaturi pentru a veni cu ceva concret.
Acum niste ani, cred ca vreo treisprezece, am descoperit-o pe Anne Rice si ale sale Cronici ale vampirilor. Dincolo de acestea nu mi-au mai trebuit alte povesti cu vampiri. Ale ei mi s-au parut perfecte. Ecranizarile au fost asa si asa, nu s-au putut ridica la nivelul cartilor, insa au depasit cu mult alte filme cu si despre vampiri.
Odata cu Saga Twilight vampirii, dar si varcolacii au revenit la putere, ingropand cu usurinta demonii din trecut, vrajitoarele sau alte creaturi imaginare. Au inceput apoi sa rasara de peste tot. In carti, in filme, in muzica. E adevarat ca nu au reusit sa si depaseasca succesul pe care il detine inca Twilight, insa carti sunt nenumarate.
Iubitori de creaturi ale noptii s-au gasit atat in cititori (unii fiind chiar fanatici!) dar si in autorii care au aparut ca ciupercile dupa ploaie, pentru ca sunt multi! Dupa celebra Stephenie Meyer am auzit si de Richelle Mead cu seria Academia Vampirior, apoi L.J. Smith cu seriile Jurnalele Vampirilor si Cercul Secret, Rachel Caine cu Vampirii din Morganville, Kelley Armstrong cu Fortele Raului Absolut, Cassandra Clare cu Instrumente Mortale, P. C. Cast si Kristin Cast cu seria destul de stufoasa Casa noptii, si enumerarea ar putea continua la nesfarsit.
De unde atata de “iubire” pentru fortele malefice? De ce sunt adolescentii (si nu numai) innebuniti dupa colti si creaturi care mai de care mai respingatoare?
Si totusi, in ultima perioada am observat o usoara trecere catre partea inaripata a fantasticului – au aparut povestile cu ingeri. Nu spun ca nu ar fi fost si inainte, insa acum, aparute pe fundalul sobru al povestilor cu colti si gheare, tind sa sara in ochi. Cartea care m-a convins de acest lucru e Vremea ingerului, prima din seria Cantecele serafimului scrisa de Anne Rice. Spun ca m-a convins din simplul motiv ca autoarea este cea care a scris – si (cred eu) a reusit sa impuna trenduri – despre vampiri, despre demoni si vrajitoare, chiar si despre Isus (seria The life of Christ).
Alte doua carti din aceasta categorie ar fi Angelologia de Danielle Trussoni si Ingerul noptii de Becca Fitzpatrick. Carti despre ingeri s-au tot scris, insa abia acum incep sa dea din aripi, cel putin la noi.
Sa fie asta inceputul unei noi “ere” in fantasy? Isi vor indrepta autorii scriiturile catre ingeri si editurile atentia catre acesti autori? Mi-ar placea sa vad iubitorii de vampiri cum schimba macazul catre ingeri si nebunia va inceta a mai avea chipul lui Edward Cullen ci a unui Adonis cu parul in bucle pana la umeri si aripi mari, stufoase. E posibil?
PS. Daca ati citit sau ati auzit si de alte carti pe care (cu scuzele de rigoare) nu le-am mentionat, nu va sfiiti sa mi le aruncati in fata sau in comentariu!
5 Comentarii
ComenteazaTibi / June 17, 2011 la 10:57 pm
Vin cu o parere personala ce cred ca poate servi si ca explicatie.. vampirii noi [ nu Dracula-type ] sunt puternici, dar in acelasi timp frumosi.. detinand mereu controlul. Michael din seriile lui Rachel Caine e descris ca un blond frumos cu ochi albastrii, extrem de puternici si de rapid, vesnicul Edward din serial Twilight, Damon&Stephan Salvatore din Jurnalele Vampirilor, pusi in paralel toti sunt frumosi&inteligenti si puternici.. chestie ce prinde la adolescente si la baieti wanna-be !
Servus !
Tibi / June 17, 2011 la 11:00 pm
Ca o adaugare si ca raspuns la ultima intrebare.. da , probabil va prinde la publicul adolescent cartile cu ingeri, dar intotdeauna partile preferate in filme sunt cele negative.. mereu sunt mai ,, smechere ” cum se zice si parca puse mai in lumina.
andres / June 17, 2011 la 11:18 pm
Tibi, in primul rand multumesc pentru raspunsul tau!
Si mare adevar ai grait. Vampirii noi sunt facuti ca sa ia ochii, ca sa cucereasca, si, de ce nu, ca sa vanda. Sunt totusi cam efeminati asa, parca il prefer pe Lestat din Cronicile vampirilor sau pe Blade.
Daca tot sunt preferati raii, arunci nu ar strica niste ingeri cazuti. Se pot imagina si pe tema asta niste povesti “rele” de toata frumustea!
andreea iulia toma / June 20, 2011 la 5:19 pm
MIe nu mi-au placut prea mult cartile cu vampiri…acum 13 ani, cum spui tu, am citit pe jumatate Regina damnatilor…acum sub nicio forma nu ma atrag cartile cu vampiri. 🙂
andres / June 20, 2011 la 6:17 pm
Doar jumatate??? Of!Of! Trebuia sa incepi cu prima carte, Lestat. Regina Damnatilor nu are sens fara Lestat. 😀 Le-am ras pe toate atunci… Nu stiu daca m-ar mai atrage in aceeasi masura, insa ele raman de capatai. Am pe lista Cronicile Vrajitoarelor ale aceleiasi autoare. Curand sper! 😀