Un nume de tinut minte
When a story is told, it is not forgotten. It becomes something else, a memory of who we were; the hope of what we can become.
Am auzit atatea lucruri bune despre cartea “Se numea Sarah” de Tatiana de Rosnay, incat am trecut-o pe lista, in continua crestere, de carti care trbuie citite. Dupa ce am vazut si filmul cu acelasi nume (incercati si cu Sarah’s Key), cartea a trecut in capul listei. Da, este genul acela de film care iti schimba prioritatile.
In 1942, 10000 de evrei din Paris au fost capturati si mai apoi, deportati in Germania, in lagare de concentrare. Printre acestia, si familia Strazynski, familia Sarei, o fetita de 10 ani, care in momentul arestarii il ascunde pe fratele ei mai mic in dulap. Cand realizeaza, intr-un final, ca nu se va putea intoarce acasa, face tot ce ii sta in putere pentru a se intoarce la fratele sau.
67 de ani mai tarziu, o jurnalista stabilita la Paris, are de scris un articol despre intamplarile de la Vel d’Hiv. Curand, descopera ca apartamentul detinut de familia socrului sau i-a apartinut in trecut familiei Strazynski. Astfel, incepe o noua calatorie, pe urmele celei care se numea Sarah…
Un film care abordeaza un asemenea subiect nu are cum sa fie altfel decat intens. Vi-l recomand cu tarie, asa cum nu am mai facut-o demult. Nu va indemn sa il vedeti doar daca nu aveti altceva mai bun de facut, daca ati citit cartea, daca sunteti interesati de acest moment intunecat din istoria Frantei sau daca va plac actorii. Si ca tot am adus vorba de actori, raman la parerea mea cum ca actrita britanica Kristin Scott Thomas este cel mai bine pusa in valoare in filmele frantuzesti. Pelicula de fata, regizata de Gilles Paquet-Brenner si vorbita preponderent in franceza, nu face decat sa imi intareasca aceasta convingere. De retinut si prestatia convingatoare a (foarte) tinerei sperante Melusine Mayance, care intruchipeaza o Sarah ai carei ochi mari va vor urmari multa vreme si al carui nume nu il veti uita prea curand.
Pentru ca stiu sigur ca multi ati fost mai harnici decat mine si ati citit deja cartea, va las pe voi sa spuneti in ce masura respecta filmul cele povestite in roman si daca rezultatul final se ridica la nivelul asteptarilor.
Vizionare placuta!
Scrie un comentariu