Nuditate și naziști. Aceasta s-a dovedit a fi, pe scurt, rețeta de succes pentru cei care au râvnit la premiul Diagram 2015. Bătălia finală s-a purtat între biografia unui spectacol de music hall și un studiu academic despre posteriorul uman, competiția din acest an fiind cea mai strânsă de până acum.

“Too Naked for the Nazis”, de Alan Stafford, biografia ce urmărește cariera trupei de vodevil Wilson, Keppel & Betty, a adunat 24.8% din voturile publicului, cu doar 0.5% mai mult decât “Reading from Behind: A Cultural History of the Anus”, de Jonathan Allan. Aceasta este, de departe, cea mai mică diferență de voturi între primele doua titluri clasate, din 2000 încoace, de când s-a renunțat la jurizare în favoarea voturilor publice, pe site-ul publicației The Bookseller.

Favoritul meu din acest an s-a clasat pe locul 3, cu 20.7% din voturi: “Transvestite Vampire Biker Nuns from Outer Space: A Consideration of Cult Film” de Mark Kirwan-Hayhoe, iar locul 4 i-a revenit volumului “Soviet Bus Stops”, de Christopher Herwig, care a întrunit 14.9% din voturi.

Jurnalistul Horrace Bent de la The Bookseller, cel care organizează premiului Diagram încă din 1982, de la crearea lui, a declarat: “Când istoricii din viitor vor scrie despre anul 2016, vor consemna, inevitabil, două evenimente de proporții seismice: cea mai strânsă competiție pentru premiul Diagram din toate timpurile și alegerea lui Donald Trump ca președinte, fapt ce va duce la decăderea civilizației vestice. Până la acel moment cumplit, putem să celebrăm împreună un câștigător demn, ales din cea mai puternică lista scurtă din istoria Diagram.”

Pentru al doilea an consecutiv, titlul câștigător a fost nominalizat chiar de către autor, ceea ce ne face să credem că Diagram devine o distincție din ce în ce mai râvnită. La urma urmei, nu e lucru ușor să găsești un titlu care să iasă în evidență și care să îți stârnească interesul și amuzamentul în același timp. Câți ar fi aflat despre “To Naked for the Nazis” dacă nu ar fi fost premiul Diagram? Premiile – de orice fel ar fi ele, aparent -, duc inevitabil la creșterea vânzărilor, deși încă nu am auzit de vreun titlu premiat cu Diagram care să fie tradus în “n” limbi. Ce-i drept, unele titluri nici nu pot fi traduse fără să le știrbești din farmec. Și, dacă există vreo situație în care titlul contează infinit mai mult decât conținutul, aceasta este.

Nu știu despre voi, dar eu abia aștept nominalizările de anul viitor. Sper doar să nu se întâmple ca în 1987 și 1991- singurii ani în care nu s-a decernat premiul Diagram din cauză că nu au fost publicate cărți cu titluri suficient de ciudate încât să merite să se regăsească pe lista nominalizărilor.

Sursa

#club de carte #nominalizari #premiul diagram #the bookseller #titlu