The Horror is driving him crazy.

Guest Post scris de Stefan Gheorghies.

Ma declar, fara retineri, fan al filmelor horror. Fiecare aparitie noua de acest gen primeste atentia mea necontenita indiferent de tara de origine (vorbim aici despre productiile asiatice – sursa pentru multe remake-uri nord-americane). Insa, pe aceasta scena a filmelor horror trebuie sa existe filme puncte de referinta, acele puncte de plecare atunci cand apreciezi calitatea unui film. Stephen King este un nume care nu necesita o prezentare, iar ecranizarea cartii sale din 1980 reprezinta unul dintre cele mai bune filme horror facute vreodata. Nu e nevoie de trimiteri in note de subsol pentru a sustine afirmatia, fiind deja o cutuma aplicabila de multe decenii incoace.

Povestea The Shining il urmareste pe Jack Torrance (Jack Nicholson), un barbat care se muta in afara sezonului turistic intr-un hotel din regiunea montana pentru a-i asigura un minim de intretinere. Impreuna cu familia sa, Jack urmeaza sa petreaca multe luni departe de civilizatie intr-o cladire imensa. Aparent un simplu contract si poate o vacanta in sensul larg al termenului, experienta familiei capata o nuanta stranie la scurt timp de la mutarea in hotel. Prins in incercarea de a scrie un roman, Jack incepe sa se schimbe in plan psihic. Certurile cu sotia, Wendy (Shelley Duvall) incep sa apara, iar Jack devine violent atat din punct de vedere verbal, cat si fizic. Nu dureaza mult pana cand Jack deraiaza psihic complet, iar singura lui preocupare devine uciderea familiei sale.

A afirma ca The Shining intra in categoria filmelor horror clasice nu reprezinta tocmai cea mai buna idee. The Shining ocupa un loc de cinste intr-o categorie aparte. Ecranizarea nu dezvolta in ochiul cinefilului acea temere bazata doar pe tehnici de filmare si nici nu apeleaza la efecte speciale. Totul se bazeaza pe un scenariu de exceptie, dar si pe interpretarea magistrala a lui Jack Nicholson, cel care avea sa devina ulterior un real simbol al filmului. Suspansul pe care The Shining il creeaza este unul ascendent; se porneste de la calmul mutarii familiei in hotelul inchis pe perioada iernii si se ajunge la scene complet rupte din contextul unei familii normale, implicit lupta pentru supravietuire a sotiei si incercarea de a-si apara copilul.

Ar fi pacat sa ignoram si celebra camera 237 din hotel, o camera inca misterioasa pentru mine. Nici finalul nu contribuie la deslusirea misterului din spatele innebunirii lui Jack Torrance, iar aruncand o privire de ansamblu asupra tuturor aspectelor narative, dar si asupra diverselor elemente prezente in firul epic, nu pot decat aprecia constructia acestei productii de exceptie.

Finetea povestii, atentia pentru detalii, interpretarile de exceptie, scenele originale care iti raman intiparite in minte, toate acestea nu fac decat sa cladeasca imaginea unei ecranizari pe masura povestii originale. Vizionarea filmului in sine este una speciala, insa nu strica sa aruncati o privire si asupra elementelor de trivia. The Shining este, fara indoiala, un film cu totul special care nu va fi uitat nici de generatiile de cinefili care vin din urma.

PS. Si pentru ca tot suntem la capitolul horror, va invit sa votati cartea lunii octombrie: www.serialreaders.com! Vom avea un octombrie de groaza. 🙂

#club de carte #ecranizare #film de groaza #film de vazut #horror #Jack Nicholson #stephen king #the shining