L-am cunoscut pe Simon Toyne la Targul de Carte Gaudeamus. Foarte sociabil, in timp ce mi-a semnat exemplarul din Sanctus, mi-a promis un interviu, dar numai dupa ce voi termina de citit cartea proaspat lansata. Cu o mica intarziere datorata sarbatorilor de iarna, puteti citi acum destainurile pe care Simon Toyne le-a facut pentru Serial Readers.

Daca nu stiati deja, aflati ca Sanctus a fost doar inceputul. Vom mai auzi despre Simon Toyne si, mai ales, vom mai citi Simon Toyne.

SR: Sunt doua lucruri care mi-au placut in mod deosebit la Sanctus:
1. decorul – pentru mine Turcia a fost o alegere neasteptata (dar, cu toate acestea, una grozava);
2. protagonista – imi place cand barbatii scriu despre femei puternice.
Spune-ne cate ceva despre aceste alegeri.

Simon Toyne: Ca intreaga carte de altfel, si aceste doua decizii au fost influentate de cerintele povestirii.

Aveam nevoie de o tara care sa poata fi o casa credibila pentru Citadela, cea mai veche structura locuita continuu de pe pamant, locul unde este pastrat marele secret al calugarilor Sanctus. Turcia a fost o civilizatie istorica mareata care, odata cu trecerea timpului, a reusit sa se piarda cumva in fundal.

De aceea, este locul perfect pentru ca un secret stravechi sa fie ascuns in lumea moderna. Natura religioasa a secretului este un alt motiv pentru care am vrut ca povestea sa se desfasoare intr-un cadru foarte vechi, la marginea Europei, unde Asia se intalneste cu taramurile biblice ale Orientului Mijlociu.

Motivul pentru care o eroina este in centrul romanului a fost de asemenea determinat de necesitatile povestirii. Personajul negativ din carte este reprezentat de un grup patriarhal de fanatici religiosi inversunati si, ca scriitor, esti mereu in cautarea celui mai puternic conflict, asa incat mi s-a parut logic ca protagonistul sa fie o femeie, pentru ca ar fi fost mai greu pentru o femeie sa lupte impotriva acestora [tipilor rai]. Odata ce am luat aceasta decizie, am dezvoltat tema si am extins-o si asupra altor personaje de gen feminin, la fel de puternice. Mereu o descriu pe Liv, personajul principal, ca pe o Jodie Foster a mea, deoarece este frumoasa, isteata, curajoasa dar, in acelasi timp, vulnerabila. Razbeste datorita propriilor ei puteri mai degraba decat sa se transforme intr-un erou de actiune tipic masculin, iar acesta este un lucru interesant de scris si, sa speram, si de citit.

SR: Cum iti alegi numele personajelor?

ST: Numele personajelor sunt foarte importante si imi place ca ele sa simbolizeze ceva. De exemplu, Liv inseamna viata, iar ea este inima intregii povestiri. In cazul altor personaje ma gandesc la felul in care arata, cum se comporta, ce rol au in povestire si apoi ma joc cu numele care ajuta la imbinarea tuturor acestor elemente disparate sau care le leaga de poveste, intr-un fel sau altul. Detectivul, de exemplu, este numit Arkadian, o alterare a cuvantului “Akkadian”, care se refera la o straveche civilizatie Babiloniana, amanunt ce va iesi la iveala in cea de-a doua carte.

SR: Ne poti da cateva indicii despre noua carte? Ce personaje vom regasi in aceasta?

Tocmai am terminat cea de-a doua carte (“The Key”), iar cea de-a treia (“The End of Days”) este planuita pana la cele mai mici detalii. “The Key” reia povestea din acelasi punct in care s-a terminat Sanctus. Majoritatea personajelor din prima carte se intorc. Liv si Gabriel descopera ca profetia din prima carte face de fapt parte dintr-o serie si ca ceasul care anunta apocalipsa a inceput sa ticaie. Ei sunt singurii care pot schimba cursul lucrurilor. Atentia, de aceasta data, este indreptata mai mult asupra lui Gabriel si a trecutului sau, dar si asupra felului in care propriul lui destin este legat de cel al lui Liv. Finalul lui Sanctus este atat de grandios si de indraznet incat provocarea cu aceste carti a fost sa ma asigur ca repercusiunile a ceea ce s-a intamplat vor avea acelasi nivel epic si universal. Sper ca am reusit, eu asa cred, dar cititorii vor fi judecatorii supremi. Tot ceea ce pot sa spun este ca sfarsitul ultimei carti va produce un soc chiar mai mare decat sfarsitul romanului Sanctus.

SR: De parca nu eram suficient de curioasa si pana acum! Sa trecem mai departe: nu ti-a fost teama sa abordezi un subiect religios? Este cunoscut faptul ca oamenii au reactii puternice si sentimente contradictorii cand vine vorba despre religie. Inevitabil, imi vin in minte romanele lui Dan Brown si controversele starnite de acestea.

ST: Ca scriitor, sunt intr-o continua cautare de lucruri interesante despre care as putea sa scriu si nu exista subiect mai interesant sau mai dramatic decat religia. Contine toate caramizile stralucitoare ale existentei umane: metafizica, identitate, moralitate, spiritualitate, filosofie. Dar doar pentru ca religia organizata inglobeaza toate aceste teme, nu inseamna ca le si detine. Sunt teme universale,deschise analizelor si discutiilor, chiar si pentru un pagan secular ca mine. In Sanctus am jonglat cu miturile crestine, dar cartea este, evident, o opera de fictiune, la fel ca si in cazul lui Dan Brown, Umberto Eco, Dante sau John Milton – cei care netezit aceasta cale pentru mine. Daca oamenii se simt ofensati de acest lucru, atunci consider ca sunt de o sensibilitate zadarnica si inclinati spre critica, dar pana la urma, este problema lor, nu a mea. Nu ii obliga nimeni sa citeasca aceasta carte daca nu vor.

SR: Stim ca Sanctus a fost gandit ca o trilogie, dar daca fanii vor vrea mai mult, este vreo sansa sa se continue cu aceasta serie?

ST: Niciodata sa nu spui niciodata. Cu siguranta exista material pentru mai multe povestiri despre Ruina, dar cred ca voi prefera sa iau o pauza si sa ma concentrez asupra altor idei de-ale mele mai intai. Sunt multe povesti pe care as vrea sa le scriu si pentru care nu am timp suficient.

SR: Sanctus are un potential cinematografic urias. S-a pus problema aceasta pana acum?

ST: Da, dar pentru ca ar fi un film destul de costisitor, multi producatori au fost exclusi din start. O importanta companie de productie TV s-a aratat interesata de adaptarea romanului intr-o mini-serie si, de asemenea, suntem in discutii cu doi producatori. Sa speram ca se va intampla, la un moment dat. M-as bucura mult, daca asa ar fi sa fie.

SR: Ce parere ai despre comparatia cu Dan Brown?

ST: O inteleg. Amandoi scriem thrillere moderne, alerte, avand in centru mistere stravechi. Fiind un scriitor nou, jurnalistii si persoanele din publicitate trebuie sa ii familiarizeze pe cititori cu stilul cartii si cel mai simplu mod pentru a face acest lucru este prin comparatia cu alte carti ale unor autori bine cunoscuti care scriu intr-un stil asemanator. Daca as fi scris un roman horror probabil ca as fi fost comparat cu Stephen King, ceea ce ar fi fost in regula in ce ma priveste. Sunt un mare fan Stephen King.

SR: Ce citeste Simon Toyne, scriitorul?

De toate. De obicei am 4 sau 5 carti pregatite in orice moment, un amestec de beletristica si non-fictiune. Pe cand scriam Sanctus am recitit cateva carti pe care le-am admirat in trecut, pentru a studia tehnica folosita. Pentru scenele de actiune, de exemplu, am recitit One Shot, de Lee Child, pentru atmosfera am recitit Numele trandafirului, de Umberto Ecco. Este un sfat bun de urmat pentru scriitorii debutanti. Pentru alti autori, exista scolile (duceti-va la scoala).

SR: Acum ca ai vizitat Romania, poate ca in viitor vom regasi in cartile tale un personaj autohton sau un loc (peisaj) familiar.

ST: Se prea poate. Cand esti scriitor, orice ai face, oriunde te-ai duce, totul devine material de studiu.

SR: Ai intalnit vreun vampir in timpul excursiei in Romania?

Fiul meu in varsta de 5 ani m-a avertizat in privinta vampiriilor, deoarece este pasionat de desenele cu Scobby Doo si a vazut un episod in care personajele au ajuns in Romania si au fost atacate de vampiri. Am fost la o cina foarte formala unde am stat langa un print roman. Cred ca era casatorit cu cineva din familia regala. Probabil ca el se potriveste cel mai bine profilului.

SR: Ai citit vreo carte scrisa de un autor roman?

ST: Nu. Pe cine mi-ai recomanda?

SR: E greu sa recomand pe cineva, dar daca tot trebuie sa aleg, mizez pe Herta Muller, nu degeaba a castigat premiul Nobel pentru literatura. Cred ca cel mai corect ar fi sa ii punem pe cititorii nostri sa ne ajute si sa recomande ei scriitorii lor preferati. Asa ca, dragilor, apelam la ajutorul vostru: sariti cu recomandarile!

#club de carte #interviu #sanctus #simon toyne #trilogie