“Toate povestile incep la fel,
Nimic nou sub soare.
Iat-o pe cea a lui Romeo si Julieta”.

Cei care ma cunosc, stiu ca am o pasiune pentru musicalurile frantuzesti. Nebunia a inceput cu Notre Dame de Paris, preferatul meu, si a continuat cu Romeo et Juliette, de la Heine a l’Amour, Le Roi Soleil si Dracula – Entre l’amour et la morte. Dintre acestea insa, numai unul a ajuns si pe scenele din Romania: Romeo si Julieta. Si, suprinzator sau nu, varianta autohtona se ridica la nivelul originalului.

Am fost sa vad Romeo si Julieta de cinci ori. Am prins toate distributiile posibile si am adus de fiecare data alte prietene cu mine. Cu toate acestea, tot m-as mai duce: atat de mult mi-a placut (si nu numai mie, sala fiind plina mai mereu). Deocamdata vad ca nu mai apare in programul Teatrului National de Opereta “Ion Lucian”, dar cand se vor relua reprezentatiile, va sfatuiesc sa va luati un bilet.

Musicalul creat de Gerard Presgurvic pleaca de la cunoscuta poveste a lui William Shakeaspeare, dar o plaseaza in zilele noastre. Sa nu fiti suprinsi asadar daca replicile lui Benvolio si Mercutio vi se vor parea foarte actuale. Spectacolul a avut premiera pe 19 ianuarie 2011, la Paris. Datorita succesului imens de care s-a bucurat, a fost mai apoi montat  in Canada, precum si in orase ca Antwerp, Londra, Amsterdam, Szeged, Budapesta, Moscova, Viena, Seul si Taipei.

Romeo & Julieta, primul musical pop-rock prezentat de catre o institutie profesionista de teatru musical din Romania, a avut premiera in Bucuresti in aprilie 2009. Trei ore care parca nici n-au fost, asa de repede trece timpul: voci puternice, dansuri frenetice, decoruri care se schimba de la o scena la alta, fum, flacari, acrobatii, ce sa mai, spectacolul complet.

Povestea o stiti cu totii, asa ca nu are rost sa intram in detalii. Finalul a fost putin schimbat, probabil la fel se intampla si in versiunea ungureasca (nu stiu, nu am vazut-o, dar are acelasi regizor). Fara niciun  motiv ascuns, va recomand versiunea in care Romeo este interpretat de Jorge. Desi il vedeam mai mult ca pe un Casanova sau un Don Juan decat ca pe un sensibil Romeo, iata ca a reusit sa ma surprinda foarte placut: are baiatul asta o voce, mama-mama!

Astept sa apara spectacolul si pe DVD, poate asa reusesc si eu sa aud versurile melodiei “Regi si Imparati” pe care nu prea am reusit sa le deslusesc. E drept ca acum exista si un prompter unde apare traducerea in engleza a versurilor, dar cine are ochi pentru asa ceva? Cred ca acesta ar fi singurul repros, dar sa nu uitam totusi ca am vazut musicalul in Romania, nu in Franta. Iar inceputul este promitator. Sa ma astept si la o varianta romaneasca pentru Notre Dame de Paris sau deja cer prea mult?

Si acum, cand doar ma gandesc la finalul grandios, cand toti cei implicati in spectacol, inclusiv orchestra care face o treaba extraordinara, se arata publicului, simt cum ma dor palmele. Daca eu m-am simtit asa, cum trebuie sa se fi simtit cei care au facut parte din acest minunat musical in momentul in care o sala intreaga, ridicata in picioare, a aplaudat pana i s-a inrosit palmele?

Mai multe detalii gasiti aici, pe pagina oficiala a spectacolului de pe TNO. Pacat ca nu exista trailer si pentru musicaluri, dar va las cu acest foarte scurt spot de prezentare.

Daca se va mai juca (si eu asa cred) si va veti duce la spectacol, va provoc sa nu aplaudati. Asa-i ca e greu, ca sa nu zic imposibil?

#club de carte #musical #romeo & julieta #shakespeare