Rolul școlii în formarea unui cititor
Întrebarea de milioane pe care au pus-o mii de oameni și a cărui răspuns a fost pus la îndoială de majoritatea elevilor este: Joacă sau nu școala un rol important în formarea unui cititor? Există păreri împărțite. Unii tind să creadă că orele de literatură nu ajută la nimic, în timp ce tabăra adversă susține că școala este factorul principal în „nașterea” unui cititor.
M-am gândit mult la acest lucru și am încercat să îmi dau seama dacă există un răspuns exact. După aproape 12 ani de școală, multă observație și o mulțime de discuții pe tema aceasta, am ajuns la concluzia că adevărul este undeva la mijloc.
Toți ne-am confruntat cu lecturile de vacanță. Știți și voi, cărțile acelea scrise prin 1900, citite de zeci de generații, care ne împiedică să citim cărțile care ni se par cu adevărat interesante. Orele de literatură ne sunt și ele destul de cunoscute, având în vedere că mai toți ne dăm ochii peste la cap la opiniile „învechite” ale profesoarei. Am oftat de mii de ori la gândul analizelor unor poezii pe care niciodată nu le-am putut reține pe de rost. Ce-i drept, literatura în școli poate fi o corvoadă.
Nu literatura în sine, de fapt. Aici se ascunde secretul. Materia aceasta este o comoară, una dintre cele mai importante materii predate. Literatura ar trebui încurajată cel mai mult în școli, pentru că acolo se formează oamenii de mâine și de acolo prindem anumite obiceiuri pe care le vom păstra toată viața. Problema cu literatura în școli este sistemul și cărțile pe care suntem obligați să le citim. Ele fac ca elevul să fie copleșit și cumva apăsat de premiza lecturilor de vacanță.
Ideea este cât se poate de simplă. Lumea evoluează. Eu nu pot citi aceleași lucruri pe care le citea mama acum 28 de ani. Motivul e simplu: societatea se schimbă, noi căutăm alte lucruri și ce era valabil pentru ei nu mai este valabil pentru noi. Din acest motiv lista cu lecturile de vacanță ar trebui să se actualizeze mai des. Pentru că Rebreanu, Blaga și Caragiale, deși niște scriitori incredibili, nu știu cum este să trăiești în secolul 21.
Nu afirm nicidecum că romanele care sunt citite în școli sunt proaste. Consider, totuși, că ele rar pot trezi interesul unui elev. Adolescentul este la o vârstă la care are nevoie să se regăsească în alte persoane, respectiv în ce citește. Iar dacă el citește despre un puști de 15 ani din anul 1920, cu obiceiuri și crezuri complet diferite de ale lui, normal că nu va vedea importanța lecturii și nu va simți nevoia de a citi. Pe când atunci când îi oferi o carte scrisă de un contemporan, cum ar fi Murakami, care scrie despre oameni și adolescenți care încearcă să se regăsească pe sine și în care cititorul se poate regăsi, el s-ar putea să mai pună mâna pe o carte și din proprie voință, datorită sentimentului că este înțeles.
Cărțile trebuie să fie pe înțelesul și pe placul cititorului pentru a-i trezi interesul. Pe când dacă tu, ca profesor, mă obligi să citesc ceva doar pentru că ți-a plăcut ție, vei reuși să faci tocmai contrariul și îmi vei arăta că degeaba citești. Pentru că un cititor știe că nu orice carte este pe gustul tuturor. Așadar, elevii ar trebui încurajați să își găsească ei însuși gustul în literatură.
Da, recomandările făcute în școli sunt importante, iar asta din mai multe motive. Eu consider că toți vrem să plecăm cu ceva din școală, ceva mai mult decât matematică și biologie. Ceva care să ne amintească cu plăcere de anii când ne toceam coatele prin bănci. Cum ar fi un autor preferat descoperit datorită profesoarei de engleză sau datorită unui coleg. Eu, spre exemplu, l-am descoperit pe Murakami la recomandarea profesoarei de literatură și îmi voi aminti mereu cu drag de ea din acest motiv.
O altă greșeală este faptul că se pune accentul pe partea tehnică și pe analiza textelor. Elevii sunt învățați că lectura este un fel de matematică, că un text se poate fractura și poate fi pus la microscop și descoperit din ce este compus, la fel ca la chimie. Conceptul acesta mi se pare complet greșit, pentru că literatura este ceva mult mai mare decât școala. Biologia nu o vei întâlni pe tot parcursul vieții, însă peste o carte vei da peste tot pe unde te vei duce.
Problema cea mai mare este, de fapt, că nimeni nu încearcă să trezească elevilor pasiunea de a citi. Aceștia învață că literatura este o materie, nu un aspect al vieții de dincolo de porțile școlii. Scopul nu ar trebui să fie învățarea pe de rost a tehnicilor folosite de Eminescu. Profesorii ar trebui să îi învețe pe elevi că literatura ne poate salva și ar trebui să le trezească interesul și dragostea față de cărți. Elevii trebuie să citească pentru ei, nu pentru notă.
Adolescenții caută aventură, însă le este frică de ea, așa că lectura este un mod prin care ei pot trăi viața fără a se pune în pericol. Dar Dostoievski la 18 ani este puțin cam mult. Bukowski, Murakami, Kerouac, Orwell și mulți alții, cam asta vrem noi. Cărți care să ne trezească pofta de a trăi, de a ieși în lume și de a învăța.
Sursă foto: Pinterest.com
2 Comentarii
ComenteazaAndres / October 11, 2016 la 12:15 pm
Uite, cu fraza asta ai pus degetul pe o mare problemă: “nimeni nu încearcă să trezească elevilor pasiunea de a citi”. Cu siguranță sunt și excepții. Prea puține, din păcate. Sunt profesori care reușesc să te facă să iubești materii care nu sunt de tine și mai sunt ceilalți care nu au ce căuta în școli. Vor mai trece niște ani (zeci), până vom vedea o schimbare… 🙁
Bianca / October 11, 2016 la 2:51 pm
Sunt sigură că există și foarte mulți profesori care încearcă să facă o schimbare și care reușesc să te facă să mergi cu drag la orele lor, dar sunt puțini și sunt acaparați de cei care sunt încă sub influența vremurilor demult apuse.