Într-o epocă a tehnologiei avansate și a internetului ultrarapid eu mă încăpățânez să păstrez, colecționez și inspir din cărțile de bucate tipărite. De căpătâi rămâne însă ”cartea de rețete a mamei”, un caiet tipărit prin grija unei surori, ca să putem păstra în familie gusturile și aromele copilăriei, așa cum ni le făcea și mai face încă mama.

Am întâlnit adesea persoane care refuză să guste mâncăruri cu denumiri sofisticate sau cu ingrediente pe care nu le-au mai gustat anterior. Încă stau să mă gândesc dacă e chestie de… gusturi, de cultură, de încăpățânare sau doar de comoditatea de a servi doar ce știi că-ți place cu adevărat. Am trecut și eu prin etapa aceasta însă cititul, pozele atractive, articolele de pe site-urile internaționale, emisiunile culinare m-au făcut să vreau să încerc. Practic, așa am făcut trecerea de la ”cartea de rețete a mamei” la cărțile culinare ale unor chef-i celebri.

Plăcerea de a răsfoi pagini cu poze pe care le mănânci din priviri nu a dispărut și nu se poate compara cu nimic din ce găsești pe internet chiar și de calitate. În ce mă privește, în timp ce mi-am rafinat gusturile, am înțeles ce se poate face și ce nu cu ingredientele din România, iar acum știu să ”citesc” ușor o rețetă dacă are sau nu tot ce-i trebuie.

Acum pot să spun că există cărți și edituri care doar traduc fără să încerce să înțeleagă rețetele, care nu transformă cantitățile în unitățile de măsură folosite de noi (dau gramajele în uncii și temperatura în grade Fahrenheit), care nu se prind sau nu se documentează că anumite lucruri nu există în România și nici nu înțeleg despre ce ingrediente se vorbește. De multe ori cărți de acest gen beneficiază însă de o grafică și fotografii deosebite, așa că poți fi păcălit foarte ușor.

Prima carte de bucate moștenită de la mama a fost Cartea Sandei Marin pe care o foloseam doar dacă mama mă îndruma sprea ea (când am început să gătesc după ce m-am măritat stăteam cu telefonul –fix pe atunci – în mână și întrebam cât să pun, cum să pun). Apoi am continuat cu colecțiile Practic în bucătărie și cu o carte cu aromă de bunici – Dictatura Gastronomică, 1501 de feluri de mâncări din 1935- de Constantin Bacalbașa. Aceasta din urmă mă face să-mi plouă în gură de câte ori citesc o rețetă însă nu se poate reproduce vreuna pentru că nu prea folosește cantități.

De când am văzut filmul ”Julie and Julia” și am aflat despe Julia Child, am căutat să mă documentez. Până nu mi-am achiziționat cartea ei (în engleză că nu e tradusă în română) ”Mastering the art of French Cooking”, nu mi-am găsit liniștea și bine am făcut. Este una din cele mai complete cărți de bucate din câte am întâlnit până acum – pentru că nu abordează doar rețete ci vorbește despre ustensile, vase și tehnici în bucătărie despre care nu prea ai cum să știi dacă nu-ți spune un profesionist.

Nu aș vrea să fiu ingrată și să mușamalizez rolul internetului. Blogurile culinare românești dar mai ales din străinătate sunt o sursă foarte bună de informare. Atenție, vorbesc de bloguri de autor și nu de siteu-rile culinare unde informația este deficitară. Se folosesc traduceri sau rețete de la cititori care în grabă sau neștiință nu sunt atenți ca toate ingredientele să se regăsească și în modul de preparare sau invers.

Tot de pe Internet l-am ”cunoscut” și pe editorialistul New York Times – Mark Bitmann care ”propovăduiește” mâncatul sănătos, mesele acasă și gătitul rapid. Atunci când toate principiile la care ții și pe care încerci să le transmiți altora prin munca ta (de exemplu eu vreau să livrez rețete video rapide pentru oameni ocupați ca și mine), înseamnă că nu-ți poate lipsi din bibliotecă cartea ”How to cook everything fast”.

Pentru o secundă m-am gândit să fotografiez toate cărțile de bucate pe care le am însă efortul era prea mare. Ele nu încap într-un singur loc/raft pe motiv că au dimensiuni și înălțimi diferite și nu ar fi încăput într-o singură poză. ”Cartea” mamei este o mapă cu foi A4 cu rețete la care mă întorc de câte ori vreau să-mi iasă sigur ceva (rețetele internaționale nu sunt întotdeauna gustoase chiar dacă sunt arătoase), de câte ori mă grăbesc și știu că dacă ceva nu-mi este clar. Așa că dacă ar fi să concluzionez relația cu cărțile de bucate, ea înseamnă întâi Mama, apoi bloguri internationale și cărți de bucate ale autorilor care m-au inspirat în vreun fel.

#bucatarie #club de carte #serial readers