There’s evil inside all of us

Imi plac povestile, intotdeauna mi-au placut. Ori de cate ori vad un film, poveste cu personaje fantastice, oameni speciali si fel de fel de-nchipuiri, ma cuprinde o fericire mare. Sunt iar copil, am puteri magice si lumea e asa cum ar trebui sa fie.

Am vazut Al saptelea fiu (Seventh Son), ecranizare dupa Cronicile Wardstone scrise de Joseph Delaney, si am iesit din sala de cinema cu zambetul copilului care s-a intors din Narnia. Habar nu aveti pe unde am umblat, ce am vazut, ce am simtit, a strigat copilul din mine. Bine, au fost si cei din jur… dar nicio bucurie nu se aseamana cu alta. Bat campii? Da, desigur.

Ceea ce vreau sa va spun e ca filmul mi-a placut nu mult, ci foarte mult. Este perfect pentru o seara in care doriti sa evadati pe alte meleaguri, acolo unde exista vrajitoare, vraci, dragoni si obiecte magice.

John Gregory (Jeff Bridges), al saptelea fiu al unui al saptelea fiu, este vraciul care apara tinutul de vrajitoare, stafii, duhuri si alte aratari ale noptii. Cu toate ca este inca in putere, anii au trecut peste el si are nevoie de un ucenic. Are nevoie de un al saptelea fiu care sa-i preia atributiile. Aici intervine Thomas Ward (Ben Barnes), fiul unui fermier, care stie ca destinul lui e deosebit. Dar nu este un al saptelea precum cei dinainte, nicidecum. Thomas este cel care… nu va zic. Trebuie sa vedeti filmul.

Ceea ce vreau sa va spun totusi e ca al saptelea fiu, invatacelul, este cam mamaliga. Nu de alta, dar cand vraciul este in scena tot ce e pe langa se micsoreaza, se inmoaie si indoaie. Jeff Bridges da viata unui personaj puternic, plin de energie, chiar daca a ajuns la o varsta venerabila. Apoi, pe langa el este Mama Malkin, vrajitoarea, interpretata impecabil de Julianne Moore. In povesti tinem de obicei cu personajele bune, cu cei care vor salva lumea. In cazul de fata, vrajitoarea cea rea merita toata aprecierea. Baietelul nostru, Thomas, se misca greu, dar are vointa si reuseste cumva sa se tina dupa mai marii din poveste. La final, desi aveam in cap vocea rasunatoare a vraciului si imaginea vrajitoarei, mi-am dorit sa vad mai mult. Chiar mi-am dorit ca povestea sa mearga mai departe. Thomas ar putea fi un vraci puternic si, fara prezenta lui Gregory, ar putea umple si el scenele. Are potential… si fata.

Filmul este plin de actiune, nu m-am plictisit nicio secunda, are figuri frumoase, povesti de dragoste (da, e mai mult de una!), este colorat si iti da aripi. Sa ma opreasca cineva! Aaaa, sa nu uit. La inceputul filmului avem parte si de una bucata Kit Harington sau, stiti voi, Jon Snow. As fi vrut… bine, vreau eu multe, dar na, ce sa mai zic. Pentru scenele in care apare as mai vedea filmul o data sau de doua ori. Uite ce poate face un chip dragut! Ce-o fi fost in capul vrajitoarei, nu pricep, chiar nu.

Stiti ce este meganaspa? Faptul ca au rezumant seria de 10 volume (a cate 300+ pagini fiecare) intr-un film de o ora si un pic. Da, e posibil ca cinefilul sa se fi saturat de trilogii si multilogii, dar parca nu era cazul sa comprime o poveste asa stufoasa in cateva zeci de minute.

Bun, acum vedeti trailerul si apoi rezervati-va 100 de minute pentru film. Atat va trebuie. Nu veti regreta. Mai apoi, veti realiza ca C.S. Lewis a avut dreptate cand a spus ca “some day you will be old enough to start reading fairy tales again”.

Cu speranta ca filmul va avea totusi o continuare, va invit pe cei care l-ati vazut sau ati citit cartile sa-mi spuneti cum vi s-a parut.

#ben barnes #club de carte #fantasy #film de vazut #jeff bridges #Julianne Moore #serial readers #seventh son