Pânza Charlottei este romanul-fabulă care mă face să lăcrimez de cate ori îl recitesc. Astfel că m-am bucurat nespus când, în cadrul Carnavalului Cărților Vii organizat în Săptămâna Altfel (despre care am scris aici), Ana-Maria Bunea a ales să reprezinte această carte. A ales-o deoarece “Nu există puncte slabe în această poveste. Este foarte frumoasă!”.

Pe scurt, cartea spune povestea unei prietenii speciale, dintre un porcușor și o păienjeniță: “Este vorba despre un porc pe nume Wilbur care până pe la 3 ani a fost crescut cu biberonul și cu lapte de către Fern. Apoi a fost luat de unchiul ei. Acolo a fost dus într-un grajd, unde o oaie bătrână i-a spus lui Wilbur că la Crăciun va fi tăiat și pus la prăjit. El era foarte îngrijorat și mai avea o problemă – nu avea nici un prieten. Într-o seară Wilbur auzi o voce pe care nu o recunoștea. Următoarea zi, cu gândul la ce zisese vocea (“Vei afla mâine dimineață cine sunt!”), a întrebat pe toată lumea dacă știe cine a vorbit, dar nimeni nu știa. Și atunci s-a auzit din nou vocea (“Uite-mă sus!). Când se uită, ghici ce a văzut? O păienjeniță foarte frumoasă și prietenoasă, dar și deșteaptă, pe care o chema Charlotte. Păienjenița l-a ajutat pe Wilbur să nu mai fie tăiat, scriind pe pânza ei expresii precum “Super porc”, “Fantastic” sau “Radiant”. Astfel unchiul l-a dus la un concurs, unde a câștigat un premiu special, și apoi a fost alintat de toți. Păienjenița însă a murit după ce a depus ouă, iar Wilbur a avut grijă ca din cocon să iasă puii Charlottei.”

În ciuda personificării personajelor animaliere, cartea poate fi considerată și o cronică a vieții la țară. White a studiat în detaliu toate amănuntele inserate în carte chiar în propria curte, în ferma familiei în Maine. De aceea, grajdul în care Wilbur își petrecea zilele este foarte realist descris, iar comportamentul animalelor de la fermă este cel tipic speciei lor. Astfel, în ciuda vocabularului sofisticat a lui Charlotte, ea rămâne un păianjen care prinde muște în plasă și cărora le suge sângele, și deși Wilbur demonstrează sentimente profunde, el continuă să fie un porc căruia îi place să se scalde în noroi și să adulmece și să scurme bălegarul.

Povestea Charlottei și a lui Wilbur smulge cu siguranță lacrimi. Fiecare capitol are ceva trist și imprevizibil în el și nu știi niciodată care va fi destinul porcușorului. Însă, dincolo de tristețea evidentă transpare și un mesaj al speranței, rezultat din prietenia aparent imposibilă dintre diverse creaturi, care își unesc forțele pentru a se salva reciproc – chiar dacă asta înseamnă sacrificarea propriei persoane.

Mai mult, povestea lui Wilbur este una autobiografică, însă cu final schimbat. În Pânza Charlottei, o păienjeniță salvează un porc de la sacrificare. În viața reală, autorul a încercat să salveze un porc de la moarte (naturală), dar a dat greș. Cu câțiva ani înainte de a scrie povestea lui Wilbur și a Charlottei, White a scris un eseu despre felul în care a îngrijit un porc muribund la ferma lui: deși crescuse porcul pentru șuncă, în final a ajuns să se lupte disperat să îi salveze viața, devenind astfel “prietenul și medicul porcului”. Această discrepanță i-a provocat autorului un amalgam de sentimente: “Într-o zi, când mergeam să hrănesc porcul, a început să îmi pară rău pentru acesta, deoarece, asemenea tuturor porcilor, era condamnat la moarte. Asta m-a întristat. Așa că am început să caut variante prin care să îi salvez viața.”

Charlotte A. Cavatica, eroina cărții, s-a născut tot din observațiile lui White în propriul grajd: “Urmăream munca pe care o depunea un păianjen mare și gri și eram impresionat de cât de inteligent își țesea pânza”. În acele momente White și-a pus problema explorării posibilității ca un astfel de păianjen să țeasă mai mult decât simple pânze de mătase, ci chiar cuvinte întregi, curiozitate pe care și-a marcat-o în povestea de față.

Povestea forței incomensurabile a prieteniei și responsabilității față de ceilalți cu siguranță a marcat toți cititorii romanului Pânza Charlottei. Sunt convinsă că multe generații de păianjeni își datorează existența și supraviețuirea faptului că proprietarul încăperii unde și-au țesut pânza a citit la un moment dat cartea lui White și a lăsat arahnida în pace în speranța ca la un moment dat va observa prin mătasea lucioasă câteva cuvinte țesute. Ba mai mult, e imposibil odată ce ai lecturat povestea să nu empatizezi cu orice porc îți iese în cale, încercând să îți dai seama dacă nu cumva este un “super porc”, “fantastic”, “radiant” și “umil”. Și chiar dacă încă suntem dezgustați de șobolani, zâmbim când ne gândim la Templeton cel mâncăcios. Totodată, vă provoc pe toți să citiți cartea fără să vărsați o lacrimă la moartea Charlottei, descriere care se termină cu o frază mai mult decât tragică: “Nimeni nu i-a fost alături când a murit”. Eu nu am reușit; deși am citit cartea de 3 ori, de fiecare dată am plâns ca pentru cineva drag care tocmai trece în eternitate.

În urmă cu 10 ani (wow, deja a trecut atât? Ana-Maria era un bebeluș doar pe atunci!), povestea prieteniei adevărate a fost transpusă în film, sub magistrala baghetă a regizorului Gary Winick. Filmul nu doar ecranizează cartea, ci surprinde esența și semnificațiile romanului clasic semnat de E. B. White, prezintă imaginea de ansamblu. Este mai mult decât o adaptare foarte bună despre un Super Porc, este un film excepțional despre frumusețea vieții, sărbătoarea schimbării și găsirea speranței în moarte. (vezi trailerul aici)

Unii oameni cred că oricine poate scrie o carte pentru copii. Iar în zilele noastre e plin de diletanți. Dar nu oricine poate scrie o carte ca Pânza Charlottei și nu oricine o poate ecraniza atât de magnific. De aceea, Ana-Maria și cu mine considerăm că volumul este unul artistic, excepțional scris, liric și plin de suflet, după care s-a realizat un film fantastic.

Pânza Charlottei de E. B. White Ana ar “recomanda-o copiilor de la 5 ani în sus, până la vreo 50 de ani”, iar eu nu pot decât să fiu de acord cu ea!

*Citatele din autorul cărții au fost extrase din acest articol>>

#club de carte #E.B.White #Pânza Charlottei #serial readers