Cat ma bucur cand descopar o ecranizare a unei carti pe care nu am citit-o, atunci cand la finalul filmului raman cu un gust placut si cu dorinta de a ma duce si a-mi cumpara respectiva carte cat mai repede. Asa s-a intamplat si cu filmul “Apa pentru elefanti”.

Auzisem multe lucruri bune despre romanul Sarei Gruen, multipremiat si vandut in milioane de exemplare. Cu toate acestea, niciodata nu mi-am dorit mai mult sa il citesc ca acum, dupa ce am vazut filmul lui Francis Lawrence. Filmul nu este exceptional si cu siguranta este mai slab decat romanul (desi am inteles ca ii respecta povestea in linii mari), dar reuseste sa transmita emotie si are un mare avantaj: elefantica Rosie, care reuseste sa eclipseze intreaga distributie. Si, apropo de distributie: capete de afis sunt Robert Pattinson, in rolul lui Jacob Jankowski (culmea ironiei pentru fanii Twilight), Reese Witherspoon si Christoph Waltz, in rolul sotilor Marlena si August. Christoph Waltz si-a interpretat rolul magistral (cred ca va deveni preferatul regizorilor pentru rolurile negative), dar intre Reese si Robert parca a lipsit ceva – scanteia. Cu toate acestea, nu poti sa nu le urmaresti povestea de dragoste cu sufletul la gura si sa speri intr-un final fericit.

Vizual, filmul a fost o desfatare. Nu am mai fost la circ de mic copil, asa ca intreaga atmosfera a filmului m-a dus cu gandul la acea perioada fericita. Actiunea se desfasoara in perioada Marii Depresiuni, in jurul anului 1931, la circul fratilor Benzini: cel mai spectaculos show de pe pamant. Jacob Jankowsy, ramas orfan in urma unui accident, renunta brusc la studiile de medicina veterinara si se urca intr-un tren unde va desoperi o cu totul alta lume: lumea circului. Aceasta intamplare ii va schimba viata: isi va face prieteni adevarati, dar isi va descoperi si marea dragoste, in persoana Marlenei, principala atractie a circului dar si nevasta crudului August, cel care maltrata animalele si isi arunca muncitorii din tren. Scenele in care acesta o bate pe elefantica Rosie (cea cu o preferinta pentru whisky si limba poloneza) cu un toiag ascutit sunt de nesuportat si e foarte probabil ca in timpul filmului sa va gasiti de multe ori in situatia de a da apa nu la elefanti, ci la soricei.

Spre final, filmul se precipita, prezentand in doar cateva minute ceea ce la inceput a fost catalogat drept unul dintre “cele mai mari dezastre din istoria circului” (o sa vedeti despre ce este vorba). Iar faptul ca intreaga poveste este narata de Jacob, ajuns la venerabila varsta de 90 sau 93 de ani (“I am ninety. Or ninety-three. One or the other.” – asa incepe romanul) ii da filmului un aer a la Titanic.

Daca si voi (ca si mine) va intrebati de unde vine titlul “Apa pentru elefanti”, aflati ca filmul nu prea va raspunde la intrebare. La un moment dat, se precizeaza ca Jacob va fi cel insarcinat cu caratul apei pentru elefanti dar, din cate am inteles, in roman lucrurile stau un pic altfel, expresia “apa pentru elefanti” fiind un fel de gluma a batranilor de la azil. Va trebui sa citesc cartea ca sa vad exact cum stau lucrurile. Dar, daca mi-ati luat-o inainte, puteti sa lasati un comentariu si sa ma lamuriti.

Asadar, cititi cartea, duceti-va la film… Orice ati alege, veti descoperi ca viata este cel mai spectaculos show de pe pamant.

Pentru elefanti, apa. Pentru suflet, carti… si filme!

#apa pentru elefanti #christoph waltz #circ #Reese Witherspoon #robert pattinson