Care este primul lucru care va vine in minte cand vedeti aceasta imagine? O creatura marina, o fosila de… ceva? Sau, asa cum am avut eu impresia, un foietaj bine crescut? Nici una, nici alta, nici cealalta. Este o carte care a fost tinuta la temperaturi ridicate in cuptorul unui olar pana a ajuns intr-o stare pietrificata, sfaramicioasa.

Dezvoltarea unei metode care sa permita pietrificarea unei carti fara incinerare a fost inceata si meticuloasa, pentru ca trebuie monitorizata nu doar temperatura din cuptor, dar si cartea respectiva, pentru ca fiecare carte se comporta diferit. Ca o curiozitate: volumele din anii ’40 si ’50 au o hartie de calitate mai buna, care rezista mai mult la caldura.

Cine a avut aceasta idee? Si, mai ales, cine a avut atata rabdare? Artista pe care doresc sa vi-o prezint astazi: Jacqueline Rush Lee. Poate ca unele dintre lucrarile ei seamana cu plante ofilite sau cu o vegetatie submarina exotica, dar ceea ce urmareste artista prin distrugerea deliberata de volume vechi – fie prin intermediul apei, fie prin al focului – este sa dea o noua viata cartilor, ilustrand in acelasi timp fragilitatea lucrurilor. Lee incearca sa ascunda adevara natura a materialului, astfel incat, nestiind ca este vorba despre carti, asteptarile noastre se schimba, fortandu-ne sa ne uitam cu alti ochi la volumele din jur.

Din nou, imi este foarte greu sa aleg doar cateva imagini reprezentative, toate avand ceva special. Ca sa va convingeti, intrati pe site-ul artistei. Merita!

#artist #club de carte #fosila #jacqueline rush lee #pietrificare