O calatorie de 100 pasi
Din motive de vacanta, am ramas in urma cu recomandarile de filme, desi tare mi-as fi dorit sa va trimit sa vedeti The Hundred-Foot Journey la cinema.
Se intampla de multe ori sa fiu dezamagita de filmele in care imi pun sperante, dar sunt si cazuri in care asteptarile imi sunt depasite si cand ma bucur inzecit (sau insutit, ca sa fiu in nota cu filmul). The Hundred-Foot Journey face parte, din fericire, din cea de-a doua categorie. Si cum sa nu iti placa un film cu peisaje desprinse parca din cele mai frumoase vise de vacanta (doar vorbim despre sudul Frantei), cu mancaruri distrugatoare de dieta si cu oameni cu stele in priviri (si nu doar Michelin)?
Linistea idilicului orasel Saint-Antonin si a lui Madame Mallory, patroana restaurantului Le Saule Pleureur, detinator de stea Michelin, este tulburata de sosirea unei familii de emigranti. La fel si preferintele culinare ale locuitorilor, care incep sa descopere aromele specifice bucatariei indiene, tentati de preparatele lui Hassan. Si cum Maison Mumbai se deschide exact peste drum de Le Saule Pleureur (distanta de 100 de picioare din titlu), razboiul din bucatarie este inevitabil. Va reusi Madame Mallory sa scape de concurenta si sa isi adauge in palmares inca o stea Michelin?
Hellen Mirren este incantatoare in rolul intepatei Madame Mallory, iar tinerii actori Manish Dayal si Charlotte Le Bon sunt o desfatare pentru ochi. Adevarata desfatare consta insa in mancarurile filmate in asa fel incat parca simti aroma mirodeniilor cum razbate prin ecran. Va spun sincer ca niciodata nu am poftit mai tare la o omleta ca dupa filmul asta.
Filmul s-a lansat in cinematografele din tara in aceeasi perioada in care a aparut si traducerea in romana a cartii lui Richard C. Morais – “Madame Mallory si micul bucatar indian”. Desi coperta cartii si afisul filmului sunt exact la fel, iar titlul original este acelasi pentru ambele, traducatorii romani au optat pentru variante diferite, lucru pe care nu reusesc sa il inteleg. Dar acestea sunt detalii minore: sunt convinsa ca si cartea este absolut minunata, motiv pentru care, cat de curand, se va odihni pe masa mea din sufragerie.
Va las sa va bucurati de film. Eu ma duc sa imi pregatesc o omleta – fara cardamom, din pacate.
Scrie un comentariu