O altfel de lectura: povestile
Pe fundal se aude o poveste de Craciun! Moment numai bun sa va spun cu ce altfel de lectura ma mai delectez eu uneori. Ah, si mi se face un dor nebun de Craciun ascultand povestea Bulinutei!
Povestile sunt magice si pot fi citite la orice varsta. Pe unele, eu le citesc abia acum, doar pentru ca nu am stiut cat de mult iubesc lectura atunci cand eram copil.
Multi veti spune ca a citi povesti la o varsta, alta decat cea a copilariei, cand sunt atatea carti minunate de citit, e o stagnare. Pentru mine e doar siguranta ca inca ma mai pot bucura precum un copil.
Sunt constienta ca nu mai pot recupera timpul deja pierdut, dar, daca astazi ma vezi citind povesti, nu e pentru imi doresc sa recuperez ceva, vreau doar sa bucur copilul din mine. Sunt multe povesti si carti ale copilariei pe care nu le-am citit si stiu ca oricat de mult timp le-as dedica, tot vor ramane multe necitite, netraite de adult prin ochi de copil.
Retraiesc magia copilariei mele si in timp ce citesc povestile unui copil de 3 anisori. E minunat sa citesti si sa realizezi ca doi ochisori plini de lumina, te urmaresc atent, ba mai mult, iti si povesteste asa cum poate povestea ce i-a fost citita.
Fie ca vrem, fie ca nu, vine sezonul rece. Vine iarna, cea care mie imi aminteste cel mai mult de copilarie, motiv pentru care nu trece frigul fara ca eu sa nu citesc macar o poveste, in pat, cu o cana de ceai fierbinte. Si mi-l amimtesc pe Mos Craciun si aventurile lui sau sa retraiesc amintiri din Casa Bunicilor.
7 Comentarii
Comenteazaandreea iulia toma / November 10, 2011 la 10:36 am
Sa stii ca nu esti singura. Si eu am chef uneori de povesti si am avantajul ca nu trebuie sa astept sa termin o carte, le pot citi usor si repede inainte de culcare, de exemplu, fara sa amestec lucrurile.
Laura / November 12, 2011 la 8:43 am
Stiu ca nu sunt singura. Multi nu citesc deloc si daca citesc povesti nu recunosc asta (persoanele de fata se axclud :D)
Mărgeluţa / November 11, 2011 la 8:27 pm
Si eu mi-am propus sa recitesc povestile copilariei. Mi-e dor de ele, sau mai bine zis copilului din mine ii lipsesc. Copilaria a fost pentru mine perioada in care am citit cel mai mult. Si cate 2-3 carti pe zi, eram vesnic la biblioteca si nu prea dormeam noaptea. Doamne, cand aveam timp? Acum am mereu senzatia ca s-a contractat timpul si nu mai ajunge sa faci mai nimic din ce-ti propui!
Laura / November 12, 2011 la 8:46 am
Eu si acum m-as duce la biblioteca :). Oricum este timp :). Eu apreciez ca se citeste si altceva decat ziare de scandal si reviste de moda
andres / November 11, 2011 la 11:51 pm
Cred ca voi citi povesti abia cand va veni un bebe pe lume… pana atunci, lista-i lunga tare! 😀
Laura / November 12, 2011 la 8:48 am
Atunci, iti doresc sa vina un bebe pe lume. Stai nu arunca cu portocale :)..sa vina cand vrei tu:). Pana atunci creeaza povestile 😉
andres / November 12, 2011 la 5:25 pm
Nu arunc cu portocale! Cu nimic! Sa vina cand o vrea el 😉 Le desenez una cate una…