I believe the most rational mind can play tricks in the dark.

Am auzit numai de bine despre filmul The Woman In Black: “film bun, captivant, Daniel joaca fantastic (…)”. Bine, bine, dar parca trebuia sa fie horror. Si totusi horrorul lipseste cu desavarsire lasand loc unei doze medii de suspans, tacere, semi-intuneric si pasi mici.

Filmul are la baza romanul Femeia in negru scris de Susan Hill si este povestea avocatului Arthur Kipps care pleaca intr-un sat uitat de lume pentru a rezolva problemele juridice legate de mosternirea raposatei Alice Dabrow. Felul in care este intampinat si evenimentele care au loc in satul cu pricina ar fi pus pe fuga orice om normal si cu scaun la cap. Dar nu, omul nostru se crede in continuare Harry Pottyer urcat pe matura si da cu bagheta in stanga si dreapta, dar cu o bagheta usor ruginita… ca doar are si el o varsta. Astfel ca Arthur este martorul unor aparitii iesite din comun, copii-fantoma care vin sa-l bantuie, femeia in negru ai carei ochi nu trebuie sub nicio forma priviti direct pentru ca intamplari groaznice vor avea loc…

Desi este constrans de sateni sa plece din sat, Arthur se ambitioneaza sa rezolve misterul si se intoarce la casa bantuita. Daca rezolva marele mister? Ei bine da, afla ceea ce am intuit de la bun inceput, doamna noastra in negru ii “omoara” pe copii pedepsindu-i astfel pe parinti pentru moartea propriului copil. Si sufletele lor apar iar si iar pentru a cere eliberarea. Dar apar in stilul filmelor japoneze, aceleasi figuri gri, fara expresie misuna cu pasi mici prin casa prafuita si care imbie parca la un dans al fantomelor.

Femeia in negru pare a fi urmat reteta clasica a horror-ului, insa nu a reusit sa ajunga la punctul culminant. Suspansul creste gradat, suntem prinsi in actiune, condusi de catre Radcliffe cu lumanarea prin cotloane intunecate si ne sperie cu elemente din cele mai obisnuite. Dar amintirea proaspata a lui Harry Potter nu ne lasa sa vedem avocatul din Radcliffe si avocatul pare astfel neobisnuit de singur, de trist si fara viata. Aproape ca uitam (si el pare a uita) ca acasa, undeva, are un baietel care il asteapta.

Filmul mi-a placut, m-a tinut prinsa si m-a facut sa imi pun intrebari. Multe intrebari. Dar cu intrebarile am ramas. Si una dintre ele ar fi daca voi reusi sa il vad pe Daniel Radcliffe altfel decat un Harry Potter adult… Dincolo de impresiile mele, cred ca fanii lui Harry Potter si, implicit, ai lui Daniel Radcliffe vor aprecia filmul.

PS. Daca ati citit cumva cartea, astept impresiile voastre. Sunt convinsa ca are mai multe de oferit!

#club de carte #Daniel Radcliffe #ecranizare #the woman in black