Probabil ca ati tot auzit vorbindu-se despre cartea aceasta in ultima vreme, mai ales acum ca si ecranizarea cu acelasi nume este proaspata in cinematografele romanesti. Nu stiu cati ati vazut filmul si cati ati citit cartea. Eu le-am bifat pe ambele.

Ca aproape intotdeauna, filmul nu se ridica la inaltimea cartii, dar, parerea mea este ca nici nu dezamageste. Cu nume mari in distributie si locatii de filmare ca Italia, India si Bali, filmul este un deliciu vizual (si gastronomic as mai adauga eu). Sa cuprinzi in 2 ore un an din viata unei femei ca Elizabeth Gilbert fara sa mai sari peste cateva episoade povestite in carte este imposibil, asa ca cei care ati citit cartea nu va asteptati ca filmul sa fie o copie fidela pentru ca veti fi dezamagiti. Dar, esenta ramane aceeasi: “Uneori, fericirea se afla la capatul lumii. Calatoresti ca sa ajungi la tine insati. Ca sa te descoperi.” (Elizabeth Gilbert)

Daca il recomand? Da, in special fetelor. Pentru baieti, mai mult de 2 ore cu o Julia Roberts departe de perioada din “Frumusica” se poate dovedi mai mult decat pot suporta. Insa, pentru peisajele de vis (nu-i asa ca vreti in Bali?), pentru mancarea delicioasa (cine ar fi crezut ca un banal asparagus poate parea asa imbietor?), pentru un Ketut fermecator (See you later, aligator),pentru acel “dolce far niente”, pentru toate acestea merita sa ii dati o sansa. Si cine stie, poate la final o sa va gasiti acel cuvant care va defineste.

Cartea pe de alta parte, chiar o recomand cu caldura. Nu e vreo capodopera literara, dar nici nu are pretentia. Nu mi se pare ca se incadreaza nici in categoria cartilor motivationale, e pur si simplu povestea unei etape de viata care trebuia impartasita cu ceilalti. O poveste care are darul ca, dupa ce cititi ultimul rand, sa va faca sa priviti viata cu alti ochi si sa doriti sa va redefiniti propria persoana. Unii au numit-o “carte de plaja”, ba a aparut chiar si un roman replica, scris de un barbat (Drink, Play, F@#k).

Mananca roaga-te iubeste are structura unui sirag cu 109 margele, folosit de yoghinii din India in timpul rostirii mantrelor. Siragul traditional, numit japa mala, insumeaza 108 margele, un numar special: multiplu perfect al lui trei, suma cifrelor fiind noua, adica de trei ori trei. Si cum trei este simbolul echilibrului suprem, nu este de mirare ca si romanul este structurat in 3 capitole. Fiecare sectiune este alcatuita din 36 de povesti (36 este, de altfel, si varsta la care Elizabeth Gilbert a scris acest roman). Ce semnificatie are margeaua cu numarul 109? Tot autoarea ne lamureste: “atunci cand te rogi si degetele tale ajung la ea, trebuie sa intrerupi meditatia si sa le multumesti invatatorilor tai”.

Lectura acestei carti este ca o calatorie, la finalul careia poti fie sa va detasati total, fie sa va incepeti propria calatorie. O calatorie catre voi, catre cuvantul care va defineste. Attraversiamo!

Voua cum vi s-a parut filmul? Dar cartea? Puteti comenta si aici >>

#Bali #Elizabeth Gilbert #india #Italia #Mananca roaga-te iubeste. Traieste