Liveblogging: “Panza de paianjen”
Dupa ce in august si septembrie ne-am intalnit lunea, am revenit la ziua de vineri pentru liveblogging (bine, ne-a ajutat si calendarul de data asta..). Parca tot asa e mai bine, sa intram in weekend impreuna, sa incheiem o saptamana plina cu o carte buna, nu?
Ca de obicei, am asteptat cu nerabdare sfarsitul de luna, mai ales ca de data asta avem parte de o premiera: vom comenta impreuna primul roman romanesc de pe Serial Readers – “Panza de paianjen”, de Cella Serghi. Parca e mai usor sa te identifici cu povestea cand stii ca autoarea a trait intre aceleasi coordonate geografice ca si tine. Si apoi, cartea nu isi pierde din savoarea initiala prin traducere si adaptare.
Voua cum vi s-a parut romanul? V-au placut povestea, peisajele, personajele? Ce nu v-a placut (daca e cazul)? Se ridica romanul acesta la nivelul celorlalte romane comentate pana acum pe SR? Va asteptam parerile cu interes!
Ne intalnim aici, dupa ora 20:30!
MissValery
Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room. O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro
37 Comentarii
ComenteazaBianca / October 30, 2009 la 9:37 pm
Am citit cartea prin aprilie. Am consemnat și la mine pe blog ce am trăit vis a vis de ea. Mie mi-a plăcut tare mult chiar dincolo de Diana Slavu, chiar dincolo de faptul că pe undeva acest roman este unul de dragoste.
Mi-a plăcut pentru ca m-a introdus într-o lume boema, pentru că mi-a arătat o poveste care putea să se termine urât, dar mi-a arătat defat o alternativă la ceea ce credeam eu.
În plus fața de asta, povestea m-a îndrăgostit de Balcik, nu-mi doream până acuma să ajung pe acolo, dar după ce am citit cartea această destinație se află pe lista mea. Toată cartea a avut miros de Balcik, așa cum a avut de fapt și miros de mare…
Sunt curioasă care e părerea voastră.
Laura / October 30, 2009 la 9:48 pm
Si eu am citit cartea la recomandarea mamei, care mi-a zis ca pe vremea ei era cea mai cautata carte! Mi-a placut taria Dianei Slavu de a se adapta, ma enerva cand era rece cu parintii ei
MissValery / October 30, 2009 la 9:50 pm
Bianca, ai dat startul oficial sesiunii de liveblogging. 😛 Da, dorul de Balcic si de mare in general, e ceea ce mi-a ramas cel mai pregnant in suflet dupa ce am terminat de citit cartea. Marea trebuie sa fie personajul principal al cartii…
andres / October 30, 2009 la 9:57 pm
Eu am descoperit cartea o data cu propunerea Laurei parca, nu mnai stiu exact. M-a fermecat din prima clipa. Am tras putin sa o termin din cauza lipsei de timp, insa dimineata cand am citit ultima pagina in metrou, m-am trezit zambind…
Este abslut superba! Si mie mi-a ramas in minte nu Balcicul, cu Mangalia. Nu stiu de ce, nu am fost niciodata acolo insa m-am indragostit de Mangalia si la anul cum-necum, voi ajunge 😀
Bianca / October 30, 2009 la 10:01 pm
Laura, nu știu dacă Diana era rece doar cu părinții ei, mie ea mi se părea rece în general în ciuda imaginii de persoană care place tuturor. Dar acestă răceală cred că era modul ei de a se proteja.
Percepută ca o fată/femeie puternică, mie Diana Slavu mi s-a părut vulnerabilă dar masca foarte bine asta. Ca și personaj mi-a plăcut foarte mult, este foarte real, minuțios creat (se spune că este însăși autoarea), dar ca persoană nu mi-ar fi plăcut să o am prin preajă pentru că ori aș fi intuit-o și aș fi suferit odată cu ea, ori nu aș fi înțeles-o și nu aș fi putut să o suport.
Thoughts about nothing… » Blog Archive » SR: E liveblogging. E “Panza de paianjen”! / October 30, 2009 la 10:01 pm
[…] astept pe SerialReaders.com sa comentam impreuna cartea lunii […]
MissValery / October 30, 2009 la 10:03 pm
Pe mine a inceput sa ma atraga povestea abia cand a inceput Ilinca sa citeasca din caietele Dianei Slavu. Recunosc, daca nu ar fi fost cartea lunii pe SR, nu cred ca as fi citit-o prea curand. Nu stiu de ce, chiar mi-ar fi parut rau daca o ratam. O carte frumoasa, cu aer de vacanta.
MissValery / October 30, 2009 la 10:37 pm
Eu am o mare problema. Abia am terminat cartea de citit saptamana trecuta si tot ce mi-a ramas in minte sunt peisajele, moartea tatalui Dianei (cel mai emotionant episod) si obsesia pentru Petre Barbu. Da, eu o consider obsesie… Mi-ar fi placut cred ca Diana sa ramana cu tipul care s-a sinucis si al carui nume imi scapa momentan….
andres / October 30, 2009 la 10:39 pm
Puiu sau Georges? 😀
andres / October 30, 2009 la 10:41 pm
Eu ma gandeam la inceput ca va fi povestea Ilincai. Mult dupa ce a inceout ea sa citeasca caietele Dianei am realizat ca de fapt Diana Slavu era personajul principal… Si Petre Barbu? Sa fi fost el doar imaginea amagitoarea marii iubiri? De ce a mai aparut la inceput? As fi vrut sa aiba si el un rol dincolo de povestile Dianei, de pasiunea ei pentru el… L-as fi lipit de Ilinca…
Laura / October 30, 2009 la 10:43 pm
Si eu am aceeasi problema ca si Miss V si m-am blocat… 🙁
MissValery / October 30, 2009 la 10:43 pm
Puiu. Nu stiu cum am putut sa uit numele asta.:))
andres / October 30, 2009 la 10:48 pm
Cum sa va blocati? Spuneti-mi un lucru ca eu nu am priceput. De ce s-a complacut Diana in relatia cu Alex. Relatia si asa-zisa casnicie cu Michi am inteles-o, dar cu Alex? E ok, la inceput toate bune si frumoase, mare iubire… dar apoi, cand o dadea la o parte? De ce a mai stat cu el? Si de ce nu a fost in stare sa ii marturiseasca lui Michi adevarul atunci cand el a fost in stare sa-i vorbeasca? Nu se iubeau… de ce mai stateau impreuna?
andres / October 30, 2009 la 10:48 pm
M-a nedumerit tare trioul asta conjugal.
MissValery / October 30, 2009 la 10:59 pm
Deci daca noi ca fete nu intelegem actiunile si alegerile Dianei, cum mai avem pretentii ca barbatii sa ne inteleaga pe noi?
Laura / October 30, 2009 la 11:07 pm
:)) nu stii Miss V ca noi femeile suntem de neinteles?? :))
andres / October 30, 2009 la 11:19 pm
:))
Stiti care este faza? Diana nu poate fi criticata. Parca tot ce a facut, toate deciziile ei, bune sau rele, au avut o finalitate logica. Parca a prevazut faptul ca va fi inselata, ca isi va plange tatal, ca va trece chiar si peste dezamagirea Petre-Alex… Si cu toate astea nu a fost pic de previzibil in carte. Frumos!
andres / October 30, 2009 la 11:20 pm
Si nu suntem de neinteles, ne place sa parem asa. Sa creem in jurul nostru o aura de mister… incercam sa fugim de simplu, de banal complicand tot. Si ne plangem ca nu suntem intelese… noi, oare, ne intelegem?
MissValery / October 30, 2009 la 11:29 pm
Multa lume a comparat-o pe Cella Serghi cu Margaret Mitchell. Am auzit numai cuvinte de lauda despre acest roman si cu toate ca mi-a placut, paradoxul este ca nu mai imi aminetsc mare lucru din el. Cred ca in ceea ce mapriveste, nu este genul de carte care sa ma bantuie.
Bianca / October 30, 2009 la 11:30 pm
Frumoasă întrebare andres. Înțelegem oare? Eu zic un NU hotărât. E în natura femeii să se vrea înțeleasă fără a înțelege la rândul ei, bărbații mă refer…
Iar Diana, ea poate fi desigur criticată, eu una aș judeca-o destul de aspru pentru că mi se pare că ea nu a iubit un bărbat ci însăși ideea de iubire, tocmai de aceea obsesia pentru Petre Barbu.
Iar cu Alex a fost o prostie, a vrut să-și demonstreze că încă mai poate cuceri și până la urmă ea a fost cea cucerită. Multe femei pățesc asta în viața reală.
MissValery / October 30, 2009 la 11:31 pm
Aaa, si inca ceva. Pentru un personaj atat de des mentionat in roman, nu stim aproape nimic concret despre Petre Barbu…..
andres / October 30, 2009 la 11:35 pm
Da… Petre Barbu era iluzia iubirii, nicidecum o persoana. Este acea mare pasiune pe care o avem cu totii si cu care reusim sa-i comparam pe restul… poate nici macar constient, dar tot comparam…
MissValery / October 30, 2009 la 11:38 pm
Macar cu Alex avea ceva la care sa tanjeasca: era Nanuc a lui. Cu Petre Barbu totul s-a redus la… la ce? Asta nu inteleg.
andres / October 30, 2009 la 11:41 pm
Petre Barbu era o iluzie dupa cum am spus. Eu cred ca il el era cuprinsa marea, caldura soarelui, fantasma iubirii. Ce iubire era aia la 16 ani? Cea ma intensa, sincera, adanca. Si toata era aruncata catre Petre. Dar el lipsea… de ce a lipsit? De ce primele iubiri trebuie sa fie atat de crancene? Poate pentru a ne pregati pentru adevaratele iubiri. Care a fost adevarata iubire a Dianei?
Bianca / October 31, 2009 la 12:05 am
Diana a știut doar ce NU vrea, nu și CE vrea… de aceea cred că nu există în carte adevărata iubirea a Dianei, doar iluzia ei, condimentată cu celelate relații de conjunctură. E grav ce spun?
andres / October 31, 2009 la 12:07 am
Nu, mi se pare destul de real… si trist… Oare Diana a fost vreodata fericita? Si mai mult, nu parea deloc o persoana de 22 de ani, ci mult mai in varsta. Prea a trecut prin multe…
Bianca / October 31, 2009 la 12:16 am
Exact, doream să punctez și eu asta… 22 de ani pentru toate cele din viața ei… părea că are mai mulți, dar chiar și mentalitatea ei părea de persoană trecută prin viață.
Din păcate nu cred că a fost fericită, așa cum spuneam în comentariile anterioare, ea purta un fel de mască ca să se protejeze de societate și mai ales de viața. Ori în aceste condiții nu putea fi ferictă. Am să mă folosesc de un citat din “Micul Prinț”: “…cu inima trebuie să cauți”. Mi s-a părut destul de rațională, iar în fericire asta nu are ce căuta, adică, așa cum zicea Camil Pertescu: “cătă luciditate, atâta dramă”.
Laura / October 31, 2009 la 12:17 am
Fetelor pe mine m-ati pierdut cu totul :(. Ma simt f ciudat.. parca nu eu as fi citit cartea.. Parca mi s-a sters tot din cap in legatura cu caretea. De fapt am dreptate.. nu Laura de azi a citit aceasta carte.. Mii de scuze
MissValery / October 31, 2009 la 12:17 am
Eu sunt sigura ca nu a fost fericita.Pacat, ar fi fost atat de simplu sa fie, daca ar fi facut alegerile corecte…
andres / October 31, 2009 la 12:21 am
@Bianca: Mie imi parea matura chiar si micuta fiind, in clasele primare si apoi in liceu. Poate ca viata de acasa, mutarile dese au maturizat-o devreme si poate chiar aceste lipsuri au impins-o spre jocul ei de teatru fata de societate. Daca ea nu ar fi scris, nimeni nu ar fi ajuns sa o cunoasca, nici macar Ilinca.
@Laura: citeste cateva pasaje din carte si iti revii 😉
Laura / October 31, 2009 la 12:25 am
Trebuie sa recitesc toata cartea!!!
andres / October 31, 2009 la 12:26 am
:)) E o treaba si asta! Eu sigur o voi reciti intr-o vacanta, ca asa pe fuga e enervant… Poate cand voi ajunge in Mangalia 😀
Laura / October 31, 2009 la 12:29 am
Eu sincer numai Serial Readers nu m-am numit saptamana asta! CLAR imi lipseste ceva!!! 🙁
MissValery / October 30, 2009 la 11:41 pm
Multe personaje in cartea asta. La un moment dat nu mai tineam pasul!
andres / October 31, 2009 la 12:42 am
:)) Prevad ca vom lasa deschisa sesiunea de astazi de liveblogging… o vom numi doar blogging. As vrea sa mai aud impresii despre ea, e prea frumoasa pentru a o inchide si a o lasa deoparte… Astept in continuare impresii despre Diana, Ilinca, dl Slavu, Alex, Michi, Petre Barbu etc. Nu voi spune “Noapte buna”, nu voi spune decat ca simpla rasfoire a cartii imi aduce o usoara briza a marii… asta da carte de suflet!
andreea iulia toma / May 23, 2011 la 2:54 pm
Uau, ce de comentarii la aceasta carte…eu inca nu am citit-o. Mi-a recomandat-o o veche prietena si abia de putin timp am reusit sa mi-o cumpar…dar, o voi citi si eu…pana atunci, nu vreau sa aflu prea multe despre subiect. 🙂
andres / May 23, 2011 la 3:06 pm
A fost cartea lunii in octombrie 2009 si pe atunci aveam cate o sesiune de liveblogging la final de luna… Ce de timp a mai trecut! Cartea iti va placea cu siguranta 😉