Nu sunt cea mai ferventa sustinatoare a cinematografiei romanesti. De fapt, o buna perioada de timp am evitat orice film in dulcele grai romanesc, de parca nelipsitele injuraturi cu care venea la pachet mi-ar fi fost adresate. Pana la Legaturi bolnavicioase.

Lansat in 2006, Legaturi bolnavicioase a marcat debutul regizoral al lui Tudor Giurgiu si cel actoricesc al Ioanei Barbu (Alexandra), dar a insemnat si primul scenariu pentru Cecelia Stefanescu, cea care a scris si cartea cu acelasi nume (romanul sau de debut) si de la care a plecat ideea acestui film. Si, dupa cum recunosteam in paragraful anterior, si pentru mine tot un debut poate fi considerat.

Tema abordata in Legaturi bolnavicioase nu este nici noua, nici suficient exploatata, dar este ca o gura de aer proaspat in contextul unei cinematografii dominate (inca) de comunism. Avem de-a face cu un film despre explorarile iubirii, focusat pe relatia apropiata dintre doua fete care ajung mai mult decat prietene si pe relatia nociva dintre un frate si o sora. Un triunghi amoros care aminteste pe alocuri de “Visatorii” lui Bertolucci, dar care inclina balanta inspre componenta feminina, fiind astfel, indraznesc sa zic, mai credibil. Protagonistii, toti tineri si frumosi, sunt intruchipati onorabil de trio-ul Ioana Barbu, Maria Popistasu si Tudor Chirila. Personal, mi-a placut mult interpretarea Mariei Popistasu, mi s-a parut ca s-a identificat cel mai bine cu personajul. Maria Barbu are o candoare si o sensibilitate aparte (dar care la un moment dat pot deveni obositoare), iar Tudor Chirila este… Tudor Chirila. Parca s-ar fi jucat pe sine – nici nu e de mirare ca nu i-am retinut numele din film.

In plus, actori ca Mircea Diaconu si Tora Vasilescu, dau greutate filmului, iar Catalina Murgea (doamna Benes) asigura portia de zambete. Cu siguranta, nici aparitia (scurta, din fericire) a Mihaelei Radulescu nu va trece neobservata, dar e posibil, totusi, sa il ratati pe Puya in chip de sofer de taxi.

Pe langa imaginea frumoasa, curata, filmul are si o coloana sonora de retinut. Mi-a ramas in minte, cu precadere, melodia de pe genericul final: Faultine & Chris Martin – Your Love Means Everything (Part 2). Absolut superba!

Nu am citit cartea, dar am inteles, din surse sigure (adica, direct de la autoare) ca scenariul filmului, desi semnat tot de ea, se indeparteaza destul de mult de la subiectul cartii. Asadar, nu e exclus ca daca v-a placut filmul, cartea sa nu va impresioneze la fel de tare si invers. Va astept cu pareri, pro sau contra, desi eu i-as acorda o sansa oricum. M-ati intelege daca ati cunoaste-o personal pe Cecilia Stefanescu. Nu ca ma laud, dar am (re)vazut filmul impreuna. Gasiti dovada aici.

#cecilia stefanescu #club de carte #legaturi bolnavicioase #tudor chirila