De câteva ori pe zi, de multe ori, de fapt. Intră stingher în librărie, fie că are 15 ani, fie că are 35. Timid, virgin într-ale intratului în astfel de încăperi „mobilate” cu cărți, după cum vezi cu ușurință. Te simți ca un dealer de substanțe care știe că ceea ce vinde nu se poate cere în gura mare. Asta pentru că tipul stingher întreabă:

– Aveți … ăăăcartea… ăăăcarteaăăă cu Ramona?

După primii 2-3, știi deja că respectiva „carte cu Ramona” e Suge-o, Ramona; te simți ca o femeie care vinde lucruri ușor de ghicit, femeie care dobândește, în timp, o pricepere extraordinară, o incredibilă capacitate de a intui ce vrea fiecare. Sau da, nu e chiar atât de greu să știi care-i cartea cu Ramona anyway.

Dar vrei să-i strici bucuria că a găsit cartea, vrei și să-i arăți că librăria nu e farmacie și că nu trebuie să zici în șoaptă și/sau pe ocolite ce vrei:

– Adică „Suge-o, Ramona”? Da, aici, aici și aici.

Adică peste tot. Pentru că e o carte care se cere, care se vinde, care e expusă și pentru că librarii speră să scape de întrebarea identică ce li se pune de 30 de ori pe zi.

Cât despre De vorbă cu Emma, se pare că pățim următoarele întrebări:

– Aveți „De vorbă cu mama”?

– Aveți „De vorbă cu Ana”?

– Bună ziua. De vorbă cu Ela?

– Aveți cartea în care cineva vorbește cu Eva?

Dar e bine că știm continuarea corectă de la „de vorbă cu”. E Emma, mereu e ea.

Desigur, nu se poate vorbi despre bestsellers ușoare fără să spui Fluturi. Cartea asta e așa magnet pentru un număr impresionant de oameni că mă bucură și mă jenează în același timp. Am de gând să o citesc cândva pentru că am – deocamdată doar – impresia că Fluturi e cumva mai originală decât Micul prinț, deși pe ambele le detest, pe prima din principiu (îmi aștept impresiile post-lectură), pe a doua pentru că am citit-o de trei ori și e plină de truisme și nonsens. Vom vedea, să nu anticipăm, că anticiparea e moartea multor lucruri.

Sfat pentru începători: să nu cumva să spuneți, vreodată în viața voastră, că nu ați citit Fluturi. Poate sunt oameni buni cei care citesc cartea asta, dar au reacții dintre cele mai cretine:

 – Cum adică n-ați citit Fluturi? Păi la ce mai lucrați aici atunci?

– Cum adică nu aveți Fluturi? La ce mai țineți librăria dacă nu aveți? Nu, nu mă interesează că tocmai s-a dat ultimul exemplar, să mai aduceți.

– Cum poți tu să-mi recomanzi ceva ca Fluturi dacă tu n-ai citit-o? Să citești, domnișoară, că te învață să gândești! Să vezi acolo viață!

Și tot așa. Nu prea există răspuns corect ori atitudine potrivită în asemenea cazuri. Te descurci cum poți și scapă cine poate, mai ales când unii răsfoiesc cu dezamăgire cartea abia cumpărată, fără să aștepte până-n autobuz sau acasă, și află că nu e tocmai un manual de supt „cartea cu Ramona”. Vezi?, marketing și PR miracles!

Până data viitoare, citiți o carte! Oricare ar fi ea! Wink!

#de vorba cu emma #fluturi #jurnal de librar #librar de mall #serial readers #suge-o ramona