Every revolution begins with a spark.

Daca ma cunoasteti, probabil ca v-am batut cel putin o data la cap in legatura cu Jocurile Foamei – atat cartile, cat si filmele. Sa nu va mire, asadar, ca in prima saptamana de la lansare eu am vazut filmul de trei ori.

Prin urmare, daca doriti o parere obiectiva, probabil ca nu sunt cea mai nimerita persoana pe care sa o intrebati. Daca imi impartasiti entuziasmul, cititi mai departe. Si chiar daca nu, tot e bine sa cititi, poate veniti cu argumente valide si imi bagati mintile de adult responsabil in cap.

Acum ca v-am atentionat, sa curga laudele! Jocurile Foamei: Sfidarea este superior primului film din toate punctele de vedere: joc actoricesc, efecte speciale, costume,  poveste, emotii, suspans, flacari. E drept ca a beneficiat de un buget mai mare, dar acest lucru chiar se observa. Rezultatul final se ridica la inaltimea asteptarilor: filmul este spectaculos. Cele doua ore si jumatate trec pe nesimtite, povestea reusind sa captiveze de la primul si pana (mai ales) la ultimul cadru.

Personajele cu care am facut cunostinta in prima parte se intorc, dar avem de-a face si cu cativa noi veniti, dintre care, de departe, se remarca Finnick Odair cu zaharul sau cubic si slabiciunea pentru Mags (o babuta tare simpatica), Johanna cea iute la manie si Plutarch Heavensbee, noul creator al jocurilor, dupa ce Seneca Crane “a decis sa nu mai respire”. In rest, Prim a mai crescut, nu mai este fetita fricoasa, Effie este la fel de flamboianta, dar parca mai umana, Haymitch este… Haymitch, sarea si piperul filmului, Cinna a devenit stilistul vedeta al Capitoliului, Caesar Flickerman are aceeasi dinti orbitor de albi si de falsi, iar presedintele Snow este chiar mai afurisit decat in prima parte.

Triunghiul amoros dintre Katniss, Peeta si Gale este mai pronuntat de data aceasta, Katniss impartind saruturi cu mai multa lejeritate decat tineam eu minte din carte. Nu cred sa ii deranjeze prea mult pe fani acest aspect, dar adevaratul mesaj al filmului pare sa stea in umbra intrebarii: pe cine va alege Katniss pana la urma?

Filmul are multe faze intense, preferatele mele sunt cele din Turneul Invingatorilor, cand Katniss si Peeta sunt intampinati in toate cele 12 districte cu cantecul gaitei-zeflemitoare (lait-motivul filmului) si salutul special. Doar ca cei care indraznesc sa sfideze regulile Capitoliului, trebuie sa plateasca. La fel si cei care instiga la revolta. Dar cum sa faci sa o ucizi pe preferata tuturor fara sa starnesti o revolta si mai mare? Organizezi o editie speciala a Jocurilor Foamei: cel de-al treilea Jubileu al Pacificarii (adica cea de-a 75-a editie a Jocurilor) readuce in arena castigatori ai editiilor trecute. In cazul districtului 12, alegerea e simpla: Katniss este singura femeie tribut care a castigat vreodata.

Arena unde se desfasoara Jocurile este grandioasa si functioneaza dupa un principiu bine stabilit. Tributurile nu trebuie sa se lupte doar intre ele, pana si natura pare sa le fie impotriva. De data aceasta, Capitoliul nu vrea sa se mai lase pacalit…

Regizorul Francis Lawrence si-a facut (foarte) bine treaba, reusind sa pastreze in film spiritul cartii. Evident, anumite scene au fost scoase, dar, per total, eliminarea acestora nu dauneaza actiunii. Nu zic ca filmul nu are defecte, zic doar ca eu, una, nu le-am remarcat. Poate la urmatoarele vizionari.

Filmul are o evolutie foarte buna in box-office, sporind astfel asteptarile (si sper eu, si eforturile) producatorilor fata de ultimele doua parti, programate a fi lansate in urmatorii doi ani. Nu comentez legat de alegerea de a transforma o trilogie literara intr-o cuadrilogie cinematografica: si serial sa il faca si nu m-ar deranja, insa am o problema cu perioada de asteptare. Si tineti cont ca am citit cartile, deci stiu ce urmeaza. Nu pot decat sa imi imaginez prin ce trec cei care au vazut doar filmele. Tic-tac! Tic-tac!

Sa inceapa Jocurile… si sa nu se mai termine niciodata!

#club de carte #hunger games #jocurile foamei #katniss #peeta #sfidarea